Spre marele si, as spune, nesperatul sau noroc, Institutul Cultural Roman, care a proclamat anul 2006 drept „Anul Eliade“, s-a trezit cu o serie de aparitii editoriale importante care, abia acum, catre final, dau substanta numitei initiative. Este vorba despre traducerea volumului Mircea Eliade, prizonierul istoriei al dlui Florin Turcanu (aparut initial la Flammarion), despre editia critica a Jurnalului portughez al lui Mircea Eliade insusi si despre studiul Mircea Eliade dinspre Portugalia pe care dl Sorin Alexandrescu il dedica acestui controversat document de epoca. Fiecare dintre cele trei volume are dreptul la o discutie aparte, atenta si aplicata. in cele ce urmeaza, insa, imi voi permite sa profit de „frontul de discutie“ deschis de aceste remarcabile contributii academice, pentru a formula citeva noi teme legate de relevanta biografiei si operei lui Mircea Eliade pentru momentul politic si intelectual pe care il traversam.

I. Pionierul globalizarii noastre?

In succesul international al lui Mircea Eliade ar trebui sa vedem nu doar relatia sa cu o comunitate academica generala si abstracta, ci si modul concret in care universitarul de origine romana s-a inserat si s-a „naturalizat“ in comunitatea academica americana. Discursul obisnuit despre „universalitatea“ lui Eliade nu ne lasa sa reflectam la modul concret in care el a participat la fenomenul istoric al desteptarii constiintei globale a Americii. Fiindca este un fapt ca Mircea Eliade a asistat in direct la acest proces, aflindu-se, la momentul potrivit, in unul dintre principalele sale focare: Universitatea din Chicago.

Odata cu trecerea oceanului, eruditul roman a devenit partas la o aventura care transforma comparatismul, pina atunci o cuminte metoda de cercetare din stiintele umane si sociale, intr-un instrument important al elaborarii marilor strategii civilizationale a