- Diverse - nr. 181 / 14 Septembrie, 2006 In pragul anului nou bisericesc, in 14 septembrie, se sarbatoreste praznicul imparatesc al Inaltarii Sfintei Cruci. Comemoram in aceasta zi suferinta si sacrificiul Mantuitorului pentru lume, de aceea este o zi de sarbatoare sobra, cu post aspru, indiferent in ce zi a saptamanii cade. Traditia crestina spune ca ucenicii Domnului, dupa moartea si invierea Sa, au ingropat lemnul crucii stropit de dumnezeiescul sange, la poalele Golgotei. Dupa trei secole, in anul 326, imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a poruncit sa se faca sapaturi in cetatea Ierusalimului spre cercetarea si innoirea sfintelor locuri si spre cautarea Crucii Domnului. Trei cruci asemanatoare s-au descoperit ingropate: cea a Mantuitorului si cele doua cruci ale talharilor rastigniti odata cu El. Pentru a afla care este lemnul sfant, cele trei cruci au fost apropiate de un trup mort, iar una dintre ele, Crucea Sfintita prin jertfa Mantuitorului, s-a descoperit lumii prin minunea pe care a savarsit-o: la apropierea ei, trupul mort a prins viata. Dupa acest semn minunat, fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, a inaltat Crucea spre inchinare, binecuvantand poporul. De la aceasta data, lemnul Sfintei Cruci a fost impartit in parti mici si trimis diferitelor biserici. Dar, ca "Puterea lui Dumnezeu", Crucea Domnului isi pastreaza in lume taina si lucrarea. Ea ramane cel mai inalt Altar al celei mai inalte Jertfe. Sfanta Cruce este unul din cele dintai simboluri crestine, reprezentand marele mister al credintei: patima si moartea, prin rastignirea Domnului Iisus Hristos. Prin cruce s-a omorat moartea, s-a dezlegat pacatul stramosesc, ni s-a daruit Invierea si am redevenit fiii si mostenitorii lui Dumnezeu. Crucea evoca nu numai un eveniment deosebit din istoria mantuirii - jertfa rascumparatoare a lui Iisus Hristos -, ci ea recapituleaza int