- Diverse - nr. 181 / 14 Septembrie, 2006 Interese puternic antagoniste fac, de cativa ani buni, din cel mai mare producator de ingrasaminte chimice din tara un "fertil" teren de nemultumiri. Ziarul "Cuvantul liber" a relatat pe larg, in repetate randuri, despre situatia, deloc de invidiat, in care a ajuns Azomures dupa privatizarea sa. Si atunci ca si acum, urmarim un singur scop. Sa fie clar pentru toti preopinentii: daca ignorarea intereselor economiei nationale privind industria chimica, in general, a celei de ingrasaminte, in special, coroborata cu adancirea periculoasa a starii agriculturii autohtone datorata si lipsei acute a ingrasamintelor chimice din sol - deci, daca toate astea sunt considerate "bagatele" de catre organele centrale si locale, apoi, aspectul social al situatiei, starea psihica si materiala a catorva mii de oameni nu ne pot fi deloc indiferente. Aici e vorba de tot mai numeroasele plecari ale oamenilor din combinat, amenintati de spectrul unui somaj definitiv, cunoscand ca ofertele de locuri de munca lipsesc in specializarile de chimie. O statistica spune ca, la o jumatate de an de la sistarea productiei, pentru cateva zile, circa 10 la suta din angajati au plecat din combinat. Este total dubioasa si atitudinea ezitanta si contradictorie a conducerii turce a combinatului, dintre care unii cu functii de raspundere au ajuns sa imite "sobolanii ce parasesc in graba nava care se scufunda". De fapt, este vorba de pericolul prognozat pentru anii urmatori. "Acum - declara unii lideri sindicali - este inca bine, pentru ca pretul gazului este relativ favorabil pana la sfarsitul anului. Din 2007, insa, pretul se va negocia in alte conditii, dictate atat de piata mondiala, cat si de normele si cerintele Uniunii Europene". Or, in conditiile in care, in ultimii ani, modernizarea si tehnologizarea n-au tinut pasul cu presiunea puternica a pretului materi