CE SPUNE LEGEA Cei care isi inchiriaza apartamentele/casele au de multe ori senzatia ca au numai drepturi: de a cere ca plata chiriei sa fie facuta la timp de chirias, sa uite de grija intretinerii si de plata tuturor utilitatilor (care intr-adevar nu mai cad in sarcina lor), sa pretinda chiriasului garantii financiare de multe ori exagerat de mari in raport cu valoarea proprietatii inchiriate si, nu in ultimul rand, efectuarea reparatiilor imobilului.
Cu toate ca legea (Codul Civil Roman - Art. 1410 si urmatoarele) stabileste in sarcina chiriasului (sau locatarului, asa cum este denumit legal) mai multe obligatii, tot aceasta prevede si o serie de drepturi in favoarea sa nascute din obligatiile legale, pe care, la randul sau, le are locatorul. Este firesc sa fie asa, din moment ce contractul de locatiune este unul bilateral (adica da nastere la obligatii reciproce intre parti).
OBLIGATIILE LOCATORULUI
Astfel, printre obligatiile locatarului se numara aceea de a folosi imobilul inchiriat potrivit destinatiei sale (de exemplu, nu-l poate transforma ulterior inchirierii in spatiu comercial), ca un bun proprietar (adica, la fel cum l-ar fi folosit daca el ar fi fost proprietarul acestuia si cu atentia pe care ar acorda-o un adevarat proprietar imobilului personal), sa nu transforme spatiul fara acordul proprietarului (a nu se intelege ca nu este permisa instalarea internetului, a telefonului etc.).
Una dintre principalele obligatii ale chiriasului este aceea de a efectua toate acele mici reparatii necesare folosirii obisnuite si normale a imobilului inchiriat, reparatiile de intretinere, de mentinere a imobilului intr-o stare normala de functionare, denumite de doctrina drept reparatii locative (curatarea caloriferelor, inlocuirea unui geam spart, a unei incuietori etc).
Cu toate acestea, daca reparatiile sunt generate de vechimea imobilulu
