"Nu inteleg nici acum, dupa ce am trecut prin doua concursuri, care este logica angajarilor in institutiile europene.
Pe de o parte, Oficiul European de Selectie a Personalului aplica grile extrem de restrictive, pe de alta parte institutiile sunt in criza de specialisti si cheltuiesc sume imense pe colaboratori", imi spunea cu ceva vreme in urma prietena mea Malgorzata, poloneza ce lucreaza deja de trei ani ca translator la Parlamentul European.
Si poate ca discutia noastra ar fi ramas "intre fete" daca dulaul de paza al banilor europeni, Curtea de Conturi Europeana, nu ar fi ajuns miercuri la aceeasi concluzie cu a Malgorzatei. Nici urma de logica in politica de personal, cel putin in ceea priveste recrutarea translatorilor din tarile noi membre.
Auditand activitatea de traduceri din cadrul Comisiei Europene, a Parlamentului European si a Consiliului European, Curtea a observat, printre altele, ca, daca nu exista nici un fel de problema in ceea ce priveste asigurarea translatiei in limbile vechilor state membre, nu acelasi lucru se poate spune despre tarile care au aderat la Uniunea Europeana la 1 mai 2004.
Este vorba, in special, de tarile mici, central si est europene, care nu au reusit sa "exporte" la Bruxelles si la Strasbourg suficienti translatori, necesari traducerii miilor de pagini de documente rulate zilnic in institutiile amintite.
La prima vedere, doua ar putea fi cauzele crizei de specialisti lingvisti. Prima: oferta de traducatori a noilor state membre este mult sub necesarul institutiilor europene. Cea de a doua: cantitativ, oferta este pe masura cererii, dar calitativ nu indeplineste standardele cerute.
Sunt doar supozitii, neconfirmate oficial, pentru ca, iata, Curtea de Conturi Europeana gaseste o cu totul alta explicatie crizei de traducatori, declarand EPSO drept tap ispasito
