De vreo saptamâna, primesc dulci telefoane de felicitare sau incruntate apeluri mustratoare pe una si aceeasi tema. Unii imi spun: „Bravo, domnule, era cazul sa spuna cineva adevarul despre maresal!“, iar altii imi zic: „Domnule, nu ne asteptam ca tocmai dumneata sa-l lauzi pe maresal!“. Despre ce este vorba: in cadrul proiectului de televiziune Mari Români, care se deruleaza pe TVR 1, am acceptat - „ademenit“ de cunoscutul regizor timisorean Florin Iepan - sa facem un documentar despre maresalul Ion Antonescu. In ultimele luni, Antonescu a fost votat masiv de cei care au raspuns chestionarului TVR, astfel incât maresalul se afla, in acest clasament, intre primele zece personalitati reprezentative ale neamului. Nu acest fapt a dat semnalul telefoanelor pe care le primesc; ci campania de promovare ce are loc pe postul de radio Europa FM, in care, intr-un spot publicitar, se aude - printre alte voci, care „sustin“ alte personaje - si vocea mea, spunând (asa era regula jocului...) „Sunt Adrian Cioroianu si pledez pentru Ion Antonescu“. Surprinzator e ca atât cei care ma felicitau, cât si cei care ma mustrau nu vazusera documentarul - el va fi difuzat pe TVR 1 abia in aceasta seara. Inca o ocazie pentru a ma convinge ca, de fapt, pentru cei mai multi dintre români fostul maresal Antonescu este o mare necunoscuta. Intre „ceea ce se crede“ si „ceea ce se stie“ e o distanta mare. Faptul de a fi murit in urma unui proces regizat de sovietici (in iunie 1946) l-a transformat pe Antonescu in martir - ocazie cu care se pierde din vedere ca, de-ar fi fost judecat (sa admitem) chiar si de americani, sfârsitul lui ar fi fost acelasi. Majoritatea românilor stiu ca, in statul lui Antonescu, evreii nu au purtat steaua galbena pe haine - asa cum erau obligati sa poarte evreii in alte state europene. Mai putini români sunt dispusi sa accepte si reversul monedei: daca Hitler ar fi câstig