Trupa Vama Veche s-a despărţit
E oficial. Toţi cei care vor să se îndrăgostească vara viitoare, trebuie să-şi caute alt refren de plecat de-acasă. "Gata, îmi vînd casetofonul" nu mai e o soluţie, iar "sînt pe autostradă, fac o baie cum ajung" nu mai are farmec. "Acuma stau c-o bere în mînă... şi o beau" nu mai e o stare de moale melancolie, pe care s-o ai cînd "în dreapta mea conduce cineva", iar "vara asta am să mă-ndrăgostesc" a devenit pur şi simplu file unavailable. Toate gagicile cu pielea udă, care trag însetate din ţigară, o să aştepte kile de ani ca sînul lor să mîngîie mîna cuiva. "Vrei soare, soare îţi dau" a devenit imposibil, "pe stînci dacă vrei te sărut sau în apă, mi-e totuna" - ceva grotesc, iar "n-am făcut nimic acolo" - o minciună meschină. Nu vom mai şti niciodată dacă "durerea c-am plecat va fi mai mare decît norocul c-am venit", pentru că ni s-a pierdut unitatea de măsură şi pentru una, şi pentru alta. "Vino să visăm sub apă" e sinucidere curată, mai bine stăm pe mal, ascultăm manele şi uităm de The Band: "We gathered together a long time ago, we said we will play the music we know, then we all agreed that will be just fun". Putem fi siguri că, între timp, s-au prins şi ei că "It turned out to be more than aim, shoot and sometimes run". Ne-au făcut să uităm că "we are all friends" şi să înţelegem că se poate să "do we pretend?" sau să se ferească toţi, ruşinaţi, "I hope not, at least not ME", prin conferinţe de presă.
Plutonieri majori Căpşună o să-ţi rîdă în nas, fiindcă îşi pot lua dreptul liniştiţi, acum că nu mai există nici un cîntec care să-i oblige să "ţine tu şi şpaga mea, dă-i-o luâ nevastă-ta". Iar curva regimentului va rămîne veşnic singură... bine, dar asta s-ar fi întîmplat oricum la intrarea în UE. Mersul trenurilor e dat peste cap, pentru că "trenul accelerat Bucureşti-Mangalia" NU mai pleacă "în 5 minute de la l
