Primul site al unui partid politic a apărut în SUA în 1996. În 2000, Internetul era deja masiv utilizat în campania electorală americană. Partidele din România s-au adaptat într-un mandat şi au construit campanii online în 2004.
În 2003, la sugestia strategului Joe Trippi, democratul Howard Dean a adunat online peste 25 de milioane de dolari (www.deanforamerica.com), iar netul a făcut ca un candidat pe care elita politică nu-l lua în serios să ajungă în doar şase luni între primii trei în cursa prezidenţială. Trippi a introdus sloganul "The Revolution Will Not Be Televised" tocmai pentru că a intenţionat să demonstreze că o campanie electorală se poate construi eficient şi fără ajutorul televiziunii.
Ca ministru al Propagandei, Paul Joseph Goebbels a pus accent nu pe broşurile la modă, postere sau pe pliante, ci pe un mijloc nou în perioada interbelică - radioul. După nazişti, comuniştii au perfecţionat propaganda. "Omul nou" a fost construit cu ajutorul cinematografului şi al televiziunii. Demonstraţiile de pe stadioane, congresele Partidului Comunist, vizitele în fabrici şi uzine erau transmise la televizor.
Coincidenţă sau nu, grupările politice extremiste din România lui 2006 intuiesc avantajele noilor mijloace de comunicare. Internetul e la el acasă la Partidul Noua Dreaptă, Partidul Noua Generaţie sau la România Mare.
Pe site-ul Partidului Noua Dreaptă (www.nouadreapta.org) găsim, alături de fotografia Căpitanului, detalii de contact a celei mai apropiate filiale, cu telefon şi adresă de e-mail. Internautul poate semna o adeziune la Noua Dreaptă şi află uşor cum să sprijine financiar şi logistic organizaţia politică. La adresa de web png.ro, arhiva de documente include şi un montaj made by OTV cu salvatorul Gigi Becali pe care vizitatorul îl poate descărca în format avi. Filmul durează aproximativ 25 de minute şi redă reconstrucţia
