S-a spus despre amintirile din închisoare ale foştilor deţinuţi politici că, prin evocarea nemijlocită a infernalului spaţiu carceral, ele s-ar constitui ca un prim cerc al suferinţei. Dar aceasta s-a răsfrânt în chip dramatic şi asupra familiilor, care, uneori, au lăsat şi ele mărturii nu mai puţin tulburătoare privindu-i pe cei dragi şi despre cât le-a fost dat să îndure, în urma arestărilor şi condamnărilor, nu o dată la grei şi lungi ani de închisoare. Ele s-ar înscrie într-un al doilea cerc, aşa cum se întâmplă cu destule însemnări post-festum ale urmaşilor, printre care şi volumul Dorinei Al-George, Şocul amintirilor, aflat acum la ediţia a doua. Paleta lor e mai largă, dar faptele şi evenimentele trimit mai totdeauna spre existenţa eroului principal. Este vorba de reputatul medic şi orientalist Sergiu Al-George, soţul autoarei, devenit şi mai cunoscut prin aceea că a fost inculpat şi condamnat în procesul Noica (sau Noica-Pillat), azi de notorietate prin documentele privitoare la el, numeroase, publicate în ultima vreme.

Sergiu Al-George, având o ascendenţă ardeleano-basarabeană, a intrat în liceul militar, după care a terminat la cel civil. Aici, a fost coleg şi chiar prieten cu Paul Georgescu, criticul marxist de mai târziu, de care se va despărţi datorită opiniilor politice fundamental diferite. Strălucit student al Facultăţii de Medicină şi apoi asistent universitar într-o clinică O.R.L., este îndepărtat pentru că avea alte convingeri decât ale celor care dirijau dictatorial, regimul "democrat popular", manifestându-şi opoziţia în mod făţiş. Când soţia lui semnase adeziunea de intrare în P.C.R. şi arătându-i-o, spre consultare, tânărul medic o rupse chiar în faţa colegilor. Consecinţele, cum văzurăm, nu s-au lăsat aşteptate.

Autoarea îl descrie pe Sergiu Al-George ca pe un spirit efervescent, "orgolios", perfect conştient de valoa