Anul trecut, la implinirea vârstei de 50 de ani, dupa un „La multi ani“ telefonic, Sorin Cirtu mi-a spus, in stilul sau caracteristic: „Ma simt bine, fratioare, acum când am ajuns la jumatatea vietii“... Am râs impreuna, apoi m-am intrebat când naiba au trecut anii... Parca ieri il vazusem pe Sorin pasând cu bara, faza de pomina, intr-un amical la Târgu Jiu, ori saltând mingea cu calcâiul peste un spaniol de la Betis, pentru ca apoi sa trasneasca vinclul portii spaniole, secventa reluata la infinit de Eurosportul acelor ani... Nu, bineinteles ca Eurosportul nu se vedea pe atunci in România antenelor pentru sârbi si bulgari, dar vestea circula, asa, de la unul la altul, ca la telefonul fara fir. Da, au trecut anii. Mai alaltaieri a rasarit borna cu numarul 50 si pentru Ilie. Nu mai are rost sa spunem care Ilie, fiindca Ilie a fost unic. L-am cunoscut cu adevarat prin 1993, când meseria de ziarist si statura de legenda ne-au adus fata in fata la un interviu pentru Evenimentul zilei. Erau zilele de aur ale Evenimentului, când Ion Cristoiu marea tirajele, de la 400.000 la 500.000 de exemplare pe zi, doar aruncându-si ochii pe subiectul primei pagini si doar ridicând receptorul. Atunci, Ilie a dat o declaratie care a facut epoca si a nascut controverse, mai ales printre fostii coechipieri. „Craiova Maxima s-a nascut si a murit o data cu mine“, a spus Balaci, fara sa mai explice si de ce, precum un matematician care rezolva a mia oara aceeasi problema. Realitatea impletita cu statistica ii dadeau dreptate. Ilie Balaci a debutat in tricoul „campioanei unei mari iubiri“ in 1973, exact in sezonul primului titlu adus pe meleagurile oltenesti. In urma cu ceva vreme mi-a cazut sub ochi cronica unui meci Universitatea - Farul, disputat la Craiova, in etapa a patra sau a cincea din sezonul amintit. Unul dintre golurile alb-albastrilor era descris de cronicarul ziarului Sportul cam