Mi-aduc aminte o secventa din filmul Setea, dupa romanul omonim al lui Titus Popovici, in care primarul unei localitati rurale e scos in suturi din primarie, huiduit si alungat din sat de catre comunisti. Il revad in memorie cu o perfecta claritate pe actorul Sandu Sticlaru, care interpreta rolul unui taran dat cu noua putere. Aflat pe treptele primariei si privind in urma primarului, taranul ii adreseaza cu dispret si satisfactie tampa aceasta expresie memorabila: "Adio, ma!"(cu accentul hilar pus pe A).
Sa ne intoarcem acum cu 300-350 de ani in urma. In docta si pasionanta sa carte Lege si faradelege in lumea romaneasca veche (aparuta in 2006, la editura Polirom), Dan Horia Mazilu descrie o intamplare de la curtea lui Grigore I Ghica: osandirea la moarte prin spanzurare a unui comandant, acuzat de Constantin Cantemir, om loial voievodului, de "viclenie" (facti perfidiae). A treia zi insa, cand trebuia executata sentinta, condamnatul a murit, dupa toate aparentele, de moarte naturala. Dar cum procesul nu mai putea fi oprit din drum, cadavrul a fost spanzurat. "A murit ca om, insa ca tradator nemernic trebuie, chiar mort, spanzurat", avea sa comenteze mai tarziu, in Vita Constantini Cantemiryii, fiul acestuia, marele Dimitrie Cantemir.
Recitesc un superb eseu de Teodor Baconsky pe tema limbajului postural. (O expresie cum este "a sedea turceste", de exemplu, intra in aceasta categorie, noteaza autorul si argumentele pe care le aduce in sprijinul tezei sale sunt de-a dreptul cuceritoare.) Limbajul postural tine insa de o tema mai vasta si anume comunicarea nonverbala. As indica, pentru cei interesati, doar doua repere bibliografice mai importante in ordinea noastra de idei: Desmond Morris, L'uomo e i suoi gesti. La communicazione non-verbale nella specie umana (Arnoldo Mondadori Edizione, Milano, 1987) si Roger Axtell, Le pouvoir des gestes
