- Diverse - nr. 182 / 15 Septembrie, 2006 "Omul sfinteste locul!" Nu o data am intalnit persoane care dintr-o prea pudica modestie, nededati raului model al laudaroseniei, au pornit dintru inceput sa faca voia oamenilor si societatii, multumiti in sinea lor ca au facut un dram de bine. Oameni de acest fel si comportament sunt, din pacate, prea usor si nejustificat dati uitarii, trecuti cu o condamnabila nepasare prin malaxorul cotidianului intempestiv. Un asemenea om este doamna Pulcheria Tilea. Iata dialogul cu care a fost de acord. - De-o vreme, trebuie sa vorbim la timpul trecut, avand in vedere ca ati parasit, prin pensionare, catedra. Deci, doamna profesoara, de cand placerea, atractia pentru biologie?

- Ar trebui sa incep a va spune ca m-am nascut in frumoasa si dulcea noastra Bucovina, intr-o zi geroasa din decembrie 1938, in comuna Bosanci-Suceava, intr-o familie bogata in… multi copii. Apoi ca mama mea, tanara, frumoasa, vrednica, religioasa si inteligenta - ramasa prea devreme vaduva - ne-a dat o educatie in cultul muncii si cinstei, lucru care m-a marcat toata viata. Si acum, la subiectul intrebarii: dupa absolvirea Liceului de fete din Suceava, in 1956, am urmat cursurile facultatii de stiinte naturale a Universitatii Babes-Bolyai. Clujul a fost orasul care m-a format ca intelectual, avand norocul sa-i am ca dascali pe academicienii Emil Pop Pora, Radu Vasile, Macarovici, Victor Pop - carora le port vesnica recunostinta si care cu vorba lor blanda si inteleapta mi-au insuflat dragostea pentru cunoasterea vietii. Recunostinta si minunatului meu profesor de fiziologie, Dumitru Rosca, care ne-a purtat prin muntii patriei, si cu care am sustinut lucrarea de gradul I, cu nota 10, in anul 1979.

- De unde "devenirea" mureseana?

- Casatorita fiind cu Ioan Tilea, care era deja jurist, in Targu-Mures, am ajuns si ramas pe meleagurile muresen