Intr-un articol de saptamina trecuta, in care se straduia sa demonstreze ca Andrei Plesu a colaborat cu Securitatea, Gabriel Andreescu citeaza din interviul pe care l-am dat revistei 22 in numarul 860/29 august 2006. De dragul ideii de dezbatere publica si cu gandul la cei de buna-credinta, interesati de tema deconspirarii politiei politice, o sa ma prefac ca nu cunosc "temeiurile" pe care se sprijna articolul lui Gabriel Andreescu si o sa incerc sa explic evidenta. "Argumentatia" lui Gabriel Andreescu ascunde trei omisiuni grave: prima tine de fraza in care spuneam ca, atunci cand vorbim de colaboratori, e decisiv ce informatii a primit ofiterul. Este si ceea ce spune legea, care defineste politia politica prin referire directa la incalcarea drepturilor omului (deci, ale unei persoane). Aceasta fraza preceda chiar fragmentul citat de Gabriel Andreescu si era scrisa cu italice, prin urmare mi-e greu sa cred ca nu a vazut-o. A doua omisiune e si mai bizara, dat fiind ca unul din termenii care ar fi trebuit s-o impiedice a fost pastrat, totusi, in citat: e vorba de cuvantul "cerute", iarasi, cu referire la informatiile care ajungeau la ofiter. Am spus ca misiunea de informator era indeplinita atata timp cat stiai ca vorbesti cu un ofiter de Securitate si ii dadeai informatiile cerute despre apropriatii tai. Aici apare a treia omisiune: referirea la cei apropiati, deci la persoane, a fost inlocuita de Gabriel Andreescu cu puncte de suspensie. Rostul acestei triple omisiuni e unul singur: sa se dea un alt inteles notiunii de colaborare, astfel incat ea sa se potriveasca lui Andrei Plesu, autorilor de memorii catre autoritatile comuniste in genere si, la nevoie, tuturor dusmanilor nostri. Pentru toti cei interesati cu adevarat de realitatea pe care o descriu dosarele Securitatii, subliniez ca a colabora cu politia politica insemna a da informatii despre altii, de preferin