Zilele trecute mi s-a rupt un nasture de la cămaşa pe care voiam s-o îmbrac. Mai precis, am constatat că lipseşte. Să-mi cos altul părea un lucru simplu, dar ceilalţi aveau cîte patru găuri, iar nasturii de rezervă aflaţi la îndemînă nu aveau decît două. M-am decis atunci să explorez vechea pungă de plastic în care convieţuiesc de mulţi ani sumedenii de nasturi, de o extremă diversitate privind rostul, culoarea şi forma. Greu să-şi închipuie cineva cîţi nasturi se pot strînge de-a lungul vremii prin punerea lor la păstrare după o accidentală ieşire din funcţie. Am trăit cu toţii, decenii de-a rîndul, sub semnul celor trei R (recuperare, recondiţionare, refolosire), iar faptul şi-a pus o pecete vizibilă asupra mediului nostru domestic şi a comportamentului cotidian. Gîndul mă poartă spre Bulă, aflat, prin anii ^80, în vizită la New York. La un moment dat, o femeie se aruncă de la etajul 57 şi se striveşte pe caldarîm chiar sub nasul concetăţeanului nostru. Bulă o examinează şi exclamă mustrător: "- Economie de consum! La noi ar mai fi fost folosită cel puţin zece ani..." Gestul azvîrlirii unui obiect ieşit din uz ne devenise tot mai străin, iar gestul conservării lui se convertise în reflex. Dulapurile, sertarele, etajerele, debaralele se umpleau astfel continuu cu piese bizare şi elocvente: bucăţi de cablu, gheme de sfoară, siguranţe electrice, tăvi, plase, papuci, sacoşe, rame, cîrlige, coli de staniol, cîrpe de praf, bigudiuri, perii, globuri, robinete, conuri de brad, bibelouri, sticle, borcane, genţi... Unele dintre ele mai erau, cît de cît, utilizabile, dar pas de le găseşte cînd aveai vreodată nevoie! Le revedeai după un timp atunci cînd căutai altceva, un lucru pe care, indubitabil, îl găseai abia post festum.

Revin la punga cu nasturi, adică la colecţia formată în timp. Jocul cu bumbi a căzut de mult în uitare, altminteri mi-aş fi alcătuit o ech