Fotbalul a devenit, cum bine stim, o afacere privata. O echipa buna da un plus de imagine favorabila, e sigur, unui oras. Dar cind Politehnica, duminica trecuta, trage primul sut pe poarta in minutul 79, parca trebuie sa fim mai rezervati. Antrenorul echipei Poli Iasi, dl Ionut Popa, e un personaj simpatic, despre care iti dai repede seama ca pune suflet in ceea ce intreprinde. Nu l-am vazut decit in transmisiunile televizate ale meciurilor cind joaca Poli (dupa 1990 n-am mai fost la stadion; fac mea culpa, mai ales ca inainte fusesem un suporter fidel si ma simteam bine in atmosfera din tribune). Televiziunea, printre altele, a facut mult mai vizibila prezenta antrenorilor. Odinioara, coach-ul (ca sa evit repetitiile) abia de se zarea din tribune, statea - de regula - cuminte pe banca impreuna cu jucatorii de rezerva. Astazi, televiziunea ne ofera abundent imagini - in prim plan - cu antrenori care se ridica in picioare, gesticuleaza, apostrofeaza, se duc la linia de tusa sau chiar intra pe teren, slobozesc cuvinte pe care le ghicesti imediat dupa miscarea buzelor si care n-ar putea fi reproduse aici decit cu puncte - puncte, etc. Ionut Popa are si reputatia de a fi slobod la gura, ceea ce li se intimpla si altora. Numai ca, uneori, cam sare peste cal. Un interviu publicat de ziarul nostru (in 9 septembrie) ni-l arata pe Ionut Popa foarte nervos din pricina situatiei financiare a clubului. "Este vreo solutie de rezolvare?" il intreaba reporterul. Si Ionut Popa raspunde: "Sa pice Guvernul asta!". "Si cine sa vina in loc?" reia ziaristul. Ionut Popa: "Comunistii, securistii, vreun trib. Oricine, sa scoata tara din haos!". Iar citeva zile mai tirziu, aflam din "Evenimentul Zilei" ca "Antrenorul de la Poli Iasi se declara gata sa le rupa gitul celor care se opun finantarii echipei din bani publici". Tot acolo, Ionut Popa afirma ca "isi va asuma rolul lui Tudor Vladimire