Cum evoluează, cum se maturizează un tânăr cronicar? La început, opiniile îi sunt ferme, tăioase, peremptorii, iar stilul - naiv, emfatic, cu preţiozităţi de seminar universitar. Vrea să arate cât ştie şi introduce în spaţiul unei recenzii consideraţii savante, interpretând în exces şi trecând dintr-o subtilitate în alta. Cititorul avizat surâde: treptat, criticul îşi va limpezi expresia şi îşi va lărgi orizontul, renunţând la scientisme şi la tonul dogmatic al începătorului, pentru a înregistra nuanţele literaturii. Unghiul ascuţit al unei metode sau, mai larg, al unei concepţii asupra literaturii se modifică în timp, pentru ca susţinătorul lui să nu rămână obtuz: operele pe care le citeşte sunt atât de diferite, încât, în percepţia şi înţelegerea lor, un "liberalism al conştiinţei" (cu formula lui Thibaudet) devine imperios necesar. Adesea, nu este valoros ceea ce ne confirmă presupoziţiile, teoria, sistema, ci tocmai ceea ce ni le răstoarnă.

O evoluţie inversă are C. Rogozanu, cronicar la "România literară", la puţin timp după absolvirea Literelor bucureştene, şi "prelins" apoi, în alte publicaţii deloc obscure: "Observator cultural", "Evenimentul zilei", "Suplimentul de cultură". Chiar dacă textele sale strânse în volumul Agresiuni, digresiuni n-ar fi datate, s-ar observa cu uşurinţă traseul involutiv al autorului, de la statutul de tânără speranţă la cel de certă dezamăgire. Un comentariu pe marginea romanelor lui Mircea Nedelciu, publicat în 2002, arată fineţe analitică şi originalitate în interpretare. C. Rogozanu operează în Batiscaful literar cu instrumentele criticului, atent la concretul operei şi preocupat, totodată, să identifice structuri de adâncime: "Dacă în Zmeura de câmpie există o incertitudine în ceea ce-l priveşte ca personaj, în Zodia scafandrului Zare Popescu îşi capătă profilul de personaj tradiţional. Relaţiile sale cu textul sun