N-am, nici acum, vreo îndoială legată de faptul că dl Atanasiu, ministrul proaspăt suspendat al Apărării, este cel mai slab şi mai nepriceput dintre toţi cei care au ocupat această funcţie. Nu l-aş putea compara - exceptând faptul că celălalt era militar - decât cu Niculae Spiroiu, cel nimerit pe o asemenea funcţie doar pentru că Stănculescu continua să inspire teamă, prin firea sa duplicitară, „emanaţilor” Revoluţiei. Şi care în afară de afacerea cu ţigările Kent de contrabandă depozitate prin unităţi militare, despre care el habar n-avea, nu s-a remarcat prin nimic. Absolut nimic. Aproape la fel şi dl Athanasiu: nimerit şi el în funcţie doar pentru că liberalii n-au avut ceva mai bun la îndemână atunci când s-a încropit guvernul forţat de Băsescu a arătat multă vreme ca şi cum ar fi aterizat din lună pe un teren de instrucţie. Nici cu de-ale armatei neavându-le, nici cu vreo limbă de circulaţie NATO nedescurcându-se, unica sa faptă de arme demnă a fi trecută pe răboj a fost căsătoria sa tomnatică cu secretara şi festivităţile care au însoţit emoţionantul moment biografic.

Dar, cum orice om are dreptul la ora sa astrală, dl Atanasiu s-a salvat de nevoie: aflând liberalii prin iscoadele lor de la Cotroceni că Băsescu, populist cum e el, are de gând să lanseze tema retragerii din Irak, au zis că e momentul să-l radă luându-i-o înainte. Aşa că, pe nepusă masă, au lansat bomba. Şi pentru ca aceasta să nu-i explodeze cuiva în braţe tocmai Tăriceanului, i-au plasat-o proaspătului ginerică pe care l-au împins apoi în ringul CSAT, să se facă de râs că venise cu tema nepregătită şi să-l trimită Băsescu acasă să-şi aducă caietele. De aici înainte destinul ministrului s-a schimbat radical: a devenit omul unei idei - retragerea, pe care a susţinut-o şi când trebuie şi când nu. Prinzând gust de ciorovăială a simţit că poate să-l calce şi el pe bătături pe ditamai preşedint