"Băiatul îşi frânse puşca, şi se îndreptă spre pavilion, cu faţa lipsită de orice expresie, cu ochii-n pământ, indiferent la aplauze, rostind cu vocea lui joasă "Mulţumesc", pe când un profesionist îi spunea "Straşnică lovitură, Stevie!"
Işi punea la rastel arma, aşteptănd să tragă şi taică-su. Pe urmă amândoi s-ar fi dus la barul în aer liber. "Pot să beau o sticlă de Coca-Cola, tată?"
- Ai face bine dac-ai bea numai jumătate...
- De acord. Sunt dezolat că am fost atât de lent
- Era şi o ţintă grea, dragă Stevie, zbura una cu pământul.
- Nimeni n-ar fi văzut-o, dacă n-ar fi fost atât de lentă.
- Te-ai descurcat bine.
- îmi regăsesc eu viteza, n-ai grijă, tată, nu o Coca-Cola o să mă încetinească pe mine.
Pasărea în care trase apoi muri în aer ş...ţ. Toată lumea putu să vadă a doua salvă lovind porumbelul înainte de a atinge solul. Pasărea nici nu apucase să zboare mai mult de un metru, ieşind din trapă.
Băiatul revenea, când unul din trăgători spuse: "A fost o lovitură prea uşoară pentru tine, Stevie!"
Băiatul dădu din cap şi îşi ridică puşca. Se uita la tabelul cu rezultate. înaintea lui taică-su mai figurau patru trăgători. Se duse în întâmpinarea lui. "Ti-ai regăsit viteza" îl lăudă bătrânul.
- Asta e că acum am auzit trapa când s-a deschis, zise băiatul. Nu vreau să te jignesc, tată, mai spuse. Poţi auzi toate trapele, dar trapa numărul doi face de două ori mai mult zgomot decât celelalte. Ar trebui unsă. Nimeni n-a băgat de seamă acest lucru, cred.
- Eu ochesc numai după ce aud zgomotul trapei.
- Bineînţeles, dar trapa asta face pe stânga mult zgomot .
Tatăl nu avu nici o pasăre la trapa numărul doi în cursul celor trei tururi următoare. Când avu una, nu auzi zgomotul
