Linnzi Zaorski, chanteusa mea favorită, căina de zor seceta de oportunităţi artistice din New Orleans-ul post-K, laolaltă cu faptul că se află acum de partea cealaltă a barierei de 20 de ani şi e falită. Cînd s-a refugiat la New York, după furtună, nu a dus lipsă de cîntări. A lucrat noapte de noapte, cîteodată şi la cîte două cluburi odată. A dăruit cu mărinimie din timpul ei cînd am rugat-o să cînte în deschiderea unei seri de lectură pe care am susţinut-o la Bowery Poetry Club. Printre altele, a cîntat "Do you know what it means to miss New Orleans?" ("Ştii cum e să duci dorul New Orleans-ului?") şi a lăcrimat în timp ce cînta şi nu mult după aceea, mi se pare, a decis să se întoarcă în oraş. Frumos gest, pornit din inimă, dar din ce să trăieşti? I-am propus să joace într-un film, cît de curînd, pentru că arată exact cum trebuie, o combinaţie între o blondă glacială
Linnzi Zaorski, chanteusa mea favorită, căina de zor seceta de oportunităţi artistice din New Orleans-ul post-K, laolaltă cu faptul că se află acum de partea cealaltă a barierei de 20 de ani şi e falită. Cînd s-a refugiat la New York, după furtună, nu a dus lipsă de cîntări. A lucrat noapte de noapte, cîteodată şi la cîte două cluburi odată. A dăruit cu mărinimie din timpul ei cînd am rugat-o să cînte în deschiderea unei seri de lectură pe care am susţinut-o la Bowery Poetry Club. Printre altele, a cîntat "Do you know what it means to miss New Orleans?" ("Ştii cum e să duci dorul New Orleans-ului?") şi a lăcrimat în timp ce cînta şi nu mult după aceea, mi se pare, a decis să se întoarcă în oraş. Frumos gest, pornit din inimă, dar din ce să trăieşti? I-am propus să joace într-un film, cît de curînd, pentru că arată exact cum trebuie, o combinaţie între o blondă glacială
