11 septembrie 2001 este una din acele date care produc transformări în politica mondială. Aşa cum căderea Zidului Berlinului pe 9 noiembrie 1989 a însemnat sfîrşitul războiului rece, tot aşa atacurile Al-Qaeda din Statele Unite au deschis o nouă eră. Un grup non-guvernamental a ucis în acea zi mai mulţi americani decît a făcut-o Guvernul Japoniei cu atacul său surpriză din 7 decembrie 1941. Au trecut cinci ani din această nouă eră, cum ar trebui oare să-i caracterizăm?

Unii cred că 11 septembrie a dus la un "conflict al civilizaţiilor" între lumea islamică şi Occident. Într-adevăr, poate asta a intenţionat Osama bin Laden. Terorismul este o formă de teatru. Extremiştii ucid oameni nevinovaţi pentru a-şi dramatiza mesajul, pînă într-acolo încît să-şi şocheze şi să-şi îngrozească spectatorii. Se bazează şi pe ceea ce Clark McCauley şi alţii au numit "politica jujitsu", conform căreia un luptător mai mic se foloseşte de puterea duşmanului său mai mare pentru a-l înfrînge.

Bin Laden a sperat că Statele Unite vor fi atrase într-un război sîngeros în Afganistan, asemănător cu intervenţia Uniunii Sovietice de acum douăzeci de ani, care a creat un teren propice recrutărilor de luptători pentru Jihad. Însă americanii s-au folosit doar de o mică parte din forţa lor militară pentru a înlătura Guvernul taliban, au evitat pierderile disproporţionate de vieţi în rîndul civililor şi au fost capabili să creeze instituţii politice locale. Departe de a fi una perfectă, prima rundă a confruntării a fost cîştigată de Statele Unite. Al-Qaeda şi-a pierdut locul de refugiu de unde plănuia atacuri; mulţi din liderii săi au fost ucişi, iar centrul său de comunicaţii a fost serios afectat. Apoi administraţia Bush a căzut victimă propriului orgoliu şi a comis colosala greşeală de a invada Irakul, fără un larg sprijin internaţional. Irakul a furnizat simbolurile, victimele din