Freddy are vocatie de sinucigas, de vreme ce nu se sfieste sa intocmeasca un rechizitoriu nemilos Justitiei, cea chemata sa faca dreptate clientilor carora insusi razvratitul avocat, cu har scriitoricesc, le asigura asistenta juridica. Freddy Garbaci nu e un avocat de succes. A avut nesansa, deocamdata, sa nu fie imortalizat de cameramani la subsuoara vreunui inculpat celebru. Nu da sfaturi juridice la radio sau la televizor si nici nu are rubrica la ziar. Ce mai tura-vura, Freddy Garbaci este unul dintre avocatii anonimi care se dau "Huta in talerele balantei". O spune chiar el in cartea cu acest titlu (neinspirat, totusi!), un fel de "ghid de supravietuire in casa sabiilor justitiare" (Editura "Teleormanul liber" 2006).
Autorul "ghidului" se prezinta scurt si concis: "Am devenit major la o saptamana dupa caderea comunismului explicit si-am terminat liceul evitand la mustata doua corigente: la biologie si matematica. Retrasi, ascunsi, nevazuti, negati si satirizati, varcolacii ambitiilor pandeau.
Tineretul tarii era secerat pe capete de o epidemie agresiva - studiile juridice". Dupa "patru ani de viermuire ca sa nimic" prin amfiteatrele Facultatii de Drept, fostul student devine magistrat purtator de roba si ciocanel. Si deodata i se infatiseaza o lume stramba, ca in Eclesiastul 3,16: "Am mai vazut sub soare ca in locul randuit pentru judecata domneste nelegiuirea, si ca in locul randuit pentru dreptate este rautate". Trecut de poarta infernului judiciar, aspirantul la glorie si la o viata de lux are o crunta revelatie si trece in barou: "Bocceaua inutilitatii sociale atarna greu, iar in timp am sa ma hranesc cu ciulini. «Maestre», «onorata», «sa traiti», «distinse», «cu respect», sau o «respectuoasa rugaminte» (dupa cat esti de decazut), iata ca m-am prins din fragezime cu ce ne indeletnicim. Ferocitatea mea e ridicola, astia habar n-au
