- Editorial - nr. 182 / 15 Septembrie, 2006 Inarmat cu o rabdare de la sine impusa, greu de stapanit si de suportat uneori, de catva timp incoace il urmaresc, intr-un experiment ciudat si riscant, totodata, pe domnul Emil Constantinescu, fostul si cel mai slab presedinte al Romaniei postdecembriste. Mi-am propus sa-i urmaresc, in ultimul timp, demersul privind deconspirarea unor colaboratori ai fostei Securitati in acest cadril politic al "Dosariadei", intr-o societate parca tot mai vulnerabila, zi de zi exceland prin can-canuri de ieftina opereta. I-am urmarit revolta, i-am deslusit uimirea. "Nu cunosc legea, ori o sfideaza, ori o calca in picioare!" _ clama fostul presedinte, aratand cu degetul spre un imaginar loc cu imaginare personaje. Adica, la zdup cu ei! Politicienii de azi, toti guvernantii, indiferent de culoarea lor, sunt niste ticalosi, niste nemernici care trebuie luati de guler si dusi la mititica! Unii chiar la Marcuta! Iliescu, Nastase, Basescu, nu are nici o importanta ordinea si logica intrarii lor in scena, a insiruirii lor, sunt niste zdrente. Statul de drept este falimentar. Formatorii de opinie sunt niste vanduti. Cam asa gandeste domnul Emil Constantinescu, mai prezent in ultima vreme decat chiar Gigi Becali, pe toate ecranele televiziunilor private. Da comunicate ale Aliantei Populare, vede chiar si conspiratii, actioneaza in justitie, vitupereaza in stanga si in dreapta, de parca el ar fi curat ca lacrima. Totul, dupa "modelul Gusa", ahtiat si el dupa o ieftina publicitate. Cu o doza specifica de fariseism, se intreaba: de ce nu au fost facute cercetarile, in 20 de zile, conform legii? Constantinescu, cel "invins de Securitate", cum chiar el afirma odinioara, sustine, cu acea obisnuita doza de suspecta prefacatorie, ca pana si azi simte "un anumit fel de presiune" a Securitatii. Cand afirma ca un presedinte nu trebuie sa se substituie instit