Există în România un site pe numele lui ghilotine.ro. Indiferent la fiorul pe care îl provoacă celor care şi-au petrecut adolescenţa visînd un post în Revoluţia Franceză, site-ul trimite din cînd în cînd cîte un mail cu ofertele speciale. Săptămîna asta, dacă nu ştiaţi, poţi cumpăra modelul Rolling RC440 Classic cu 30% reducere. Să cadă capetele, deci! De hîrtie!

Necazul cu ghilotina românească este că, după ce l-ai tăiat, capul se lipeşte singur la loc, într-un interval cuprins între două buletine de ştiri. "Capul plecat sabia nu-l taie", spuneau strămoşii cu care ne mîndrim. Între timp, tehnologia a făcut progrese: sabia nu mai taie bine nici un cap, erect, chel, genial sau bine machiat. Chiar şi celebra sabie Ninja, preferata lumii interlope şi simbol al neatîrnării faţă de Codul Penal, e neputincioasă în faţa elasticităţii gîturilor noastre.

De ce nu merge la noi Revoluţia Franceză? De ce nu putem executa cremenalul în piaţa publică fără să ne trezim apoi cu el, bine-mersi, secretar de stat la Agenţia pentru Politici Sectoriale şi Concentrice (organizaţie imaginară, însă la fel de ocupată ca una reală!). De ce Mitică ăsta al nostru din Regat rămîne domnul Hopa Mitică, indiferent de modificările survenite la centrul lui de greutate? De ce orice şef care taie şi spînzură nu reuşeşte nici măcar să omoare o muscă, d-apoi cultura de întreprindere de stat (OK, planul de afaceri se întîmplă să mai decedeze!).

Nu ştiu, dar pentru mine, ca jurnalist, e o uşurare. Nu trebuie să învăţ nici un personaj nou. Nu trebuie să caut prin arhive, să aflu istorii personale, să încerc să ghicesc un caracter ori o intenţie. N-am nevoie, deja ştiu. În 15 ani i-am învăţat pe toţi, iar ei sînt tot acolo, cu capetele bălăngănind din cînd în cînd în mod periculos, însă fără vreun efect fiziologic.

Se zice că deosebirea între conversaţie şi sex este că în convers