La galeria celebră "Doktor Glas" din centrul Stockholmului, Kungsträdgĺrden, devenită peste noapte "Galleri So" s-a deschis Expoziţia de sculptură şi grafică Salvador Dali. Un eveniment important pentru că Moderna Museet posedă opera centrală a lui Dali, Enigma lui Wilhelm Tell, despre care pictorul spunea că eroul întruchipat este chiar tatăl său purtându-l pe braţ ca pe un măr care urmează să fie mâncat. Mie mi s-a părut mereu, poate ca şi altora, că e ceva mai mult decât genitorul lui Dali, că în tabloul esenţial al pictorului a fost reprezentată chiar Istoria travestită, purtând capul şi şapca de bolşevic a lui Lenin, un erou handicapat neputând să urce pe soclul de marmură al gloriei decât prin cozorocul şepcii sale, ca să se sprijine dincolo de soclu într-o cârjă. S-a simţit mereu nevoia de a fi văzute mai multe opere ale marelui suprarealist, pentru a aprofunda motivul central al creaţiei sale. Dar motivul pentru care expoziţiile Dali au fost rare este unul economic. Ca şi azi, marile muzee din capitala Suediei s-au aflat în criză. Totuşi, în 1973, expoziţia de la Louisiana (Danemarca) s-a deplasat şi la Stockholm, prezentându-se publicului opere ce aduc nuanţe noi suprarealismului care refuză triumfător să moară. Expoziţia de la fosta galerie a nonconformiştilor suedezi poate vrea, în afara dorinţei de câştig exprimată deschis prin listele cu preţurile ei şi reclama făcută în cartierele şic, să ne aducă aminte că suprarealismul este încă un proces de creaţie viu. Spre diferenţă de suprarealismul literar care a rămas credincios dicteului automat şi altor stiluri artificiale, suprarealismul în pictură s-a ridicat mereu, întinerind din propria cenuşă.

Ce vedem acum prin geamurile mari ale noii galerii comerciale, cu avertizări inutile că operele sunt protejate electronic? Se pot vedea, chiar din stradă, statuile magnifice ale lui Dali de culoarea j