Primele articole din această serie au atras cîteva scrisori ale cititorilor care însăilează un dialog pentru care le sînt recunoscător. De pildă, cineva care a călătorit în Sicilia face observaţia că acolo, cu toată arşiţa verii, monumentele istorice n-au la ferestre aparate de aer condiţionat. În schimb, aceste dizgraţioase cutii au apărut pe faţadele unor clădiri bucureştene unde n-ar fi avut ce căuta: Hanul lui Manuc, Cercul militar, Primăria Capitalei, Arhivele naţionale, ba chiar biserica Kretzulescu. Biserică cu aer condiţionat, dracuâ a mai văzut! (confort maxim, nu?) Altui cititor, pe care mi-ar plăcea să-l cunosc fiindcă avem aceeaşi repulsie faţă de "ororile cu turnuleţe, termopane şi marmuri", îi pare rău că în Bucureşti şi în întreaga ţară lipsesc hărţile-inventar care să identifice şi, eventual, să comenteze monumentele de arhitectură. Pot să-i semnalez că asociaţia Pro Patrimonio a pus pînă acum în circulaţie trei asemenea hărţi: una pentru zona Lipscani, alta referitoare la "artizani şi meşteşugari în vechiul Bucureşti", precum şi traseul unui itinerariu cultural între Bucureşti şi Cîmpulung, intitulat "De la Manuc armeanul la comitele Laurenţiu". Aceste materiale pot fi achiziţionate la librăria Cărtureşti şi la sediul Pro Patrimonio din strada Plantelor.
Subiectele care îi preocupă cel mai mult pe bucureşteni în momentul de faţă, dacă se gîndesc la soarta oraşului lor - între paragină vetustă şi improvizaţie pretenţioasă -, sînt desigur blocul din coasta catedralei Sf. Iosif şi proiectul de sistematizare a Pieţei Palatului. Despre cel dintîi va fi vorba cu altă ocazie, cînd voi avea timp să văd procesul-verbal al şedinţei Comisiei Monumentelor Istorice (CNMASI) în care s-a avizat favorabil ideea, care avea pe atunci tot sprijinul monseniorului Robu. Cît priveşte planurile de a modifica radical fizionomia pieţei, scenă pe care s-au jucat
