Granitele Craiovei s-au tot modificat de-a lungul vremii. Cu mai bine de un secol in urma, Craiova si-a mai extins intravilanul pe teritoriul comunelor invecinate. Pe atunci, nu era vorba decât despre nevoia de spatiu pentru construirea locuintelor, nu despre taxe si impozite percepute abuziv, cum se intâmpla in zilele noastre. Diferendele teritoriale pe care Craiova le are cu comunele invecinate nu sunt noi. Municipalitatea s-a intins mai mult decât o tinea „plapuma“ inca de acum 100 de ani, când a ciuntit teritorii insemnate de la comunele din jur pentru a extinde intravilanul orasului. Situatia a fost insa reglementata printr-o lege, ceea ce nu se intâmpla si astazi, când Primaria Craiova s-a intins abuziv dincolo de limitele administrative ale orasului, astfel cum au fost ele fixate prin lege. Orasul inconjurat de un sant La inceputul secolului al XIX-lea, orasul se intindea spre sud, pâna la pârâul Tabacilor (strada Tabaci de astazi), incepând din drumul Diiului (vechea denumire a Vidinului) pâna la izvorul si Biserica Oota, iar spre est si nord se marginea cu „selistea Craiovei, pe lânga drumul vechi al Caracalului“, spre nord pâna la o linie formata din Bisericile Harsu, Sf. Gheorghe Nou si Belivaca, iar spre vest pâna la satul Danesti, mahalaua Obedeanu si Biserica Sf. Dumitru. Orasului propriu-zis, in tot secolul al XIX-lea, i s-a acordat o atentie deosebita. Pentru protectia locuitorilor de raufacatori, de intrarea necontrolata a unor negustori straini, veniti cu carele pline de marfuri din zone bântuite de ciuma si de alte molime ori chiar de trupe de otomani, administratorii au inconjurat orasul cu un sant. Aceasta lucrare, inceputa in 1810 din considerente militare, a fost continuata dupa „facerea barierelor“ si reluata ca „o masura din cele mai interesante in privinta sigurantei orasului“ in anul 1853. Santul exista si la 1871, ca margine de oras in zon