Sambata dimineata, kilometrul 3 al digului de larg din Portul Constanta. Intr-o barca pneumatica, cinci barbati isi verifica pentru ultima data echipamentul de scufundare, dupa care primii doi se arunca in apa. Scuba-divingul a fost revelatia sezonului estival 2006. Se gasesc clienti si acum, in septembrie. Instructorul il supravegheaza atent pe incepator cum coboara spre fundul marii: doi, trei, patru, cinci metri. La un moment dat, "bobocul" se opreste. In apa tulbure se distinge o prova de cargou. Tabla este sparta in mai multe locuri. Tabloul este sinistru: fiare contorsionate, o jumatate de barca de salvare si cativa pesti speriati, care au disparut imediat din calea fasciculului lanternei subacvatice. La o privire mai atenta, se disting patru litere mari incrustate pe o latura a provei: "Sadu". Fiecare epava are povestea ei. Unele, precum celebra "Evanghelia", au devenit un simbol. Altele continua si acum, dupa zece ani de la naufragiu, sa provoace suferinta in sufletele oamenilor. Constanta este un oras de marinari. Superstitiile marinaresti se transmit din generatie in generatie. Batranii lupi de mare spun ca nu trebuie sa tulburi linistea unui vas scufundat, cimitirul navigatorilor inecati. Numai ca atractia fata de aceste "cavouri" subacvatice este prea mare. Si, in plus, una este sa urmaresti un reportaj despre cautatorii de comori din fata televizorului si alta e sa atingi cu mana ta otelul bordajului. Litoralul romanesc nu avantajeaza scufundarile de agrement. Apa Marii Negre este opaca, fundul are mult mal si putine pietre. Epavele atrag insa zeci de turisti, care vor putina adrenalina si sa le afle povestile. Nava lui Onassis, esuata la Costinesti Cea mai batrana dintre epave este "Evanghelia". A navigat sub pavilonul celui mai cunoscut armator al acestui secol, Aristotel Onassis. Batranii din Schitu isi amintesc ca, intr-o noapte, dintr-o eroare de