Pictorul si graficianul Traian Laie, profesor la Universitatea de Arhitectura "Ion Mincu", deseneaza din dorinta de a se exprima.
Asa imi marturisea, recent, intr-un interviu, accentuand asupra ideii ca prin actul desenarii da chip - chiar daca uneori "imprumuta carcase, forme din unele lumi" - angoaselor sale. In felul acesta, nelinistea sa devine suportabila. Nelinistile lui Traian Laie vin din nevoia de a inventa anatomii bizare. "Cu o linie nervoasa, supla si eleganta, el inventeaza anatomii originale, care chiar daca sunt fictive, au o atat de mare putere de convingere incat sunt percepute ca facand parte din sfera unui real posibil".
Asa il vede un coleg de breasla, un alt mare talent, pictorul Valentin Tanase. Poate ca este cea mai sintetica si exacta portretizare a pictorului grafician Traian Laie, insufletit, in "exercitiul" cautarilor si rezolvarilor de tip expresionist care ii definesc structura personalitatii sale artistice.
Daca din exterior desenele sale reprezinta chipuri de personaje (in simbioza cu varii instrumente muzicale - saxofon, vioara, violoncel ) ele insele nelinistite, dornice de armonie, mereu in cautarea propriului eu, ca insusi autorul desenelor care-i invadeaza atelierul, de aproape sunt fragmente de adevar diluate in armonii severe."
In general imagini mai putin linistitoare, mai putin reconfortante, care provoaca la un dialog si cer o anumita disponibilitate a sufletului celui care le gusta". Iata-l pe artistul care ni se dezvaluie, treptat, in suita portretelor imaginare.
"Se pare ca arta nu este un fenomen abstact, ci este facuta de oameni, cu dramele lor, este pusa intr-o situatie aproape biblica. Oamenii trebuie pusi la incercari, unele din ele de-a dreptul dramatice, si in ciuda acestor incercari, ei, artistii, trebuie sa creeze, sa se exprime, neavand pretentia ca societatea sa-i inteleaga neap
