SA NU-I FIE DE DEOCHI DE VIATA! Inainte de 1989, destinul romanului se intepenea daca nu se alinia la cozi. Aproape nu-i pornea metabolismul daca romanul nu statea la cozi diverse cu orele. Coada ii devenise o prelungire a coloanei vertebrale. Statea de cu noaptea la cozi pentru un borcan cu iaurt sau pentru un pachetel cu unt, iar coada la tacamuri se asemana cu o gramada la rugby, pentru ca obtinerea unei pungi cu ciocuri, gaturi si gheare de pui se facea prin spulberarea colegilor de coada cu care pana la sosirea tacamurilor statuse la sueta. Se inscria lumea pe liste de cu noaptea pentru rechizitele scolare, isi facea romanul veacul vreo doua zile in fata magazinului, unde se presupunea ca va veni smoala aceea de uns Dacia impotriva ruginii. Fiindca se interzisesera avorturile si se nascusera "decreteii", in cele doua chichinete de odai ale unei familii aparuse o inghesuiala zdravana, asa ca parintii si copiii faceau coada si la mers la closet. Dar una dintre cele mai sinistre cozi din perioada glorioasa a ceausismului era coada la spalarea rinichilor la dializa. Erau putine aparatele de dializa si multi bolnavii de insuficienta renala. Asa ca existau lungi liste de asteptare si bolnavii acestia grav dadeau zilnic telefon la spital sa intrebe daca n-a mai murit cineva din abonatii la dializa ca sa le vina randul celor de pe lista de asteptare. Zgarcenia prosteasca a perechii atoatestiutoare adusese in mare restriste spitalele, care nu mai aveau nici vata suficienta, nici piramidoane, nici ata chirurgicala. Si, cu toate astea, in seceta teribila de aparatura si de cele trebuincioase, medicii romani au facut minuni, compensand cu nebanuite solutii putinatatea resurselor.

Si fiindca tot a venit vorba despre dializa, un profesor era pe hotarul mortii fiindca i se blocase sistemul circulator de atata spalare a sangelui. Era necesara o mica piesa medicala ce treb