Pentru antrenorul echipei naţionale de polo, locul patru ocupat de România la Campionatele Europene de la Belgrad echivalează cu o medalie, având în vedere dificultăţile pe care le întâmpină Pentru antrenorul echipei naţionale de polo, locul patru ocupat de România la Campionatele Europene de la Belgrad echivalează cu o medalie, având în vedere dificultăţile pe care le întâmpină sportul cu mingea pe apă din ţara noastră. După ce a demonstrat că se poate face performanţă din nimic, Vlad Hagiu nu îşi doreşte decât ca în Bucureşti să se construiască un bazin, iar jucătorii săi să fie răsplătiţi aşa cum merită. - Aţi fost mai aproape ca niciodată de o medalie. Nu eşti dezamăgit, mai ales că în 1993, când erai căpitanul echipei naţionale, tot Spania ne-a barat drumul spre podium? - Dimpotrivă, sunt foarte mulţumit. După Mondialele de anul trecut, la care am ocupat locul 6, au existat voci care au pus acest rezultat pe seama întâmplării. Mă bucur că am putut demonstra că nu a fost aşa. Suntem calificaţi direct la Mondialele de anul viitor, dar şi la Europenele din 2008, ceea ce reprezintă o adevărată premieră. Nu ne mai rămâne de atins decât un singur obiectiv, şi anume să ne calificăm la Olimpiada de la Beijing. Nu cred că greşesc dacă afirm că suntem echipa anului pentru sportul românesc. Anul trecut au fost fetele de la handbal, acum a venit rândul poloiştilor. - Înaintea plecării la Belgrad, jucătorii declaraseră că se gândesc la o medalie. Cum au primit ei înfrângerea din meciul decisiv cu Spania? - După finala mică, am ieşit cu toţii la o terasă. Sigur că erau supăraţi. Ne-am spus fiecare păsul, iar câţiva dintre ei, nu dau nume, au zis că nu mai vin la echipa naţională. Băieţii au pretenţia justificată să fie răsplătiţi pe măsura performanţei lor. Or, oficial, doar Agenţia Naţională pentru Sport îi poate premia cu câte 25 milioane de lei. Singurul care se mai ag