Aceasta activitate febrila de deconspirare, lustratie, purificare morala, care pare adesea isterica, si uneori chiar este, are si o explicatie, care o indeparteaza de manevrele murdare si care explica incercarile vizibile de zadarnicire a ei. Cum toate lucrurile merg prost se incearca gasirea unor explicatii si responsabilitati. O posibilitate ar fi aceea ca exponentii vechiului regim, simpatizantii ori sustinatorii lui, ajunsi in pozitii de decizie sau influentare, cauta cu toate mijloacele sa tina lucrurile pe loc, pentru a obtine cât mai multe foloase personale. Or, aceste persoane trebuie identificate si inlaturate din viata publica sau politica. Dintre acesti factori au fost selectati pentru inceput Securitatea si sinistra lui tovarasa, tagma informatorilor. Nu stiu daca trebuia sa incepem cu ei, dar asta e situatia. Si mai stiu ca au fost multi care au facut rau tarii fara sa fie securisti sau turnatori. Securistii nu prezinta un interes special deoarece ei sunt cunoscuti, fiindca au fost functionari ai statului. De aceea au fost recompensati cu locuri in parlament sau pensii grase. Ramâne misterul informatorilor, atractiv prin anonimatul lor. Or, fiecare categorie profesionala afirma ca nu la ei trebuie cautati informatorii, ci in alte bresle. A venit rândul Uniunii Scriitorilor sa-si ia masurile de prudenta in fata unor iminente surprize, cunoscute de fapt de multi, la o adunare tinuta la sfârsitul lui august, adunare la care au participat doar vreo 13 persoane (Uricaru si Buzura au lipsit motivat). Unele idei exprimate cu aceasta ocazie mi se par interesante; n-am competenta sa le judec sau sa le combat; voi pune doar in paranteze indoielile mele de profan. S-a spus, pe drept cuvânt, ca nu exista padure fara uscaturi; dar sa nu ne asteptam de la Uniune sa ni se spuna care sunt tradatorii. (Nici nu ne asteptam, si e normal sa fie asa.) Se contesta necesitatea