Din cele mai vechi timpuri, oamenii de la munte se ocupă cu creşterea oilor. Ciobanii hodăceni, nu au lipsit nici ei de la acest festival. Într-un spaţiu rezervat doar lor, aceştia şi-au adus cam tot ce aveau pe lângă stână, ca şi oamenii veniţi de la oraş să vadă cum trăiesc, cum lucrează şi cum petrec. Pe o buturugă de lemn, folosită drept masă, înconjurată de alte buturugi pe post de scaune, ciobanii au scos ţuica de prune făcută iarna trecută la cazan, şi-au închinat cu toţi trecătorii, pentru sănătate şi putere de muncă. De jur împrejur, au agăţat linguri cioplite în lemn, care mai de care mai mari şi mai vechi, folosite la mestecatul laptelui, cani de măsurat şi străchini. Ciubărul de lapte, aflat într-un colţ, şi ţolincile puse pe jos, drept pat, au făcut din acel spaţiu o stână în adevăratul sens al cuvântului. Chiar dacă au lipsit oile şi caşul, mirosul acestora era bine îmbibat în toate obiectele şi în costumele lor populare pe care le poartă până şi când măsoară oile.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii de la munte se ocupă cu creşterea oilor. Ciobanii hodăceni, nu au lipsit nici ei de la acest festival. Într-un spaţiu rezervat doar lor, aceştia şi-au adus cam tot ce aveau pe lângă stână, ca şi oamenii veniţi de la oraş să vadă cum trăiesc, cum lucrează şi cum petrec. Pe o buturugă de lemn, folosită drept masă, înconjurată de alte buturugi pe post de scaune, ciobanii au scos ţuica de prune făcută iarna trecută la cazan, şi-au închinat cu toţi trecătorii, pentru sănătate şi putere de muncă. De jur împrejur, au agăţat linguri cioplite în lemn, care mai de care mai mari şi mai vechi, folosite la mestecatul laptelui, cani de măsurat şi străchini. Ciubărul de lapte, aflat într-un colţ, şi ţolincile puse pe jos, drept pat, au făcut din acel spaţiu o stână în adevăratul sens al cuvântului. Chiar dacă au lipsit oile şi caşul, mirosul acestora era bine îm