Mai intâi a fost „Codul lui Da Vinci“. Au urmat arestarea lui Mel Gibson si, in fine, controversatul „Confessions tour“ al Madonnei. „Cireasa de pe tort“ a fost „World Trade Center“, noul film al lui Oliver Stone, care a „turnat gaz pe foc“ in disputa cu privire la relatia dintre cinema si religie, dintre lumea spectacolului si cea a credintei. „Daca ar fi fost Mel Gibson cel care ar fi regizat «World Trade Center» si nu Oliver Stone, dreapta americana ar fi iesit in strada“, a scris Jonathan Hast in revista Weekly Standard. In legatura cu acest subiect, si-a exprimat parerea si Ted Baher, teolog, presedintele Comisiei Crestine de la Hollywood si autorul site-ului Movieguide. Referindu-se la motivele pentru care in ultima perioada la Hollywood pare a fi un razboi intre filmele cu tema religioasa si cele anticrestine, Baher spune: „In epoca de aur a Hollywoodului, se realizau filme pentru toti americanii. Astazi, avem de-a face cu un cinema pentru un anumit gen de public: latino-americani, grupuri evanghelice, adolescenti. In Statele Unite, exista 145 de milioane de crestini si toate casele de productie isi deschid un departament care va realiza filme crestine“. De altfel, in aceste zile, o pelicula de tipul „Talladega nights“, impotriva majoritatii evanghelice din sud, a ajuns pe primele locuri la box-office... In opinia teologului american, „Hollywoodul ne-a dezobisnuit sa ne amuze cu un umor pozitiv. Odata râdeam uitându-ne la Bob Hope, astazi, oamenii râd facând bucati o religie sau un grup social“. In aceste conditii, succesul cinematografiei religioase se explica prin „setea publicului. Biserica ii incurajeaza pe credinciosi sa mearga sa vada aceste filme. Chiar daca ele sunt facute de Oliver Stone. Cele mai bune filme religioase inainte de «Patimile lui Hristos» au fost «Chariots of Fire» si «Iisus» al lui Zeffirelli, ambele regizate de artisti nu tocmai cresti