Timp de saizeci de ani nu a scris un vers, nici nu s-a gândit vreodata ca ar fi in stare de asa ceva. Totusi, in cea de-a 61-a primavara a vietii, mânat de o inspiratie necunoscuta s-a asezat la masa si a inceput sa scrie versuri. In doar câteva luni, Gheorghe Draghici a umplut zeci de pagini. Gheorghe Draghici lucreaza cu copiii de patruzeci de ani. A fost mai intâi invatator, dupa care a urmat cursurile Facultatii de Litere din Cluj si a devenit profesor de limba româna si franceza. Anul acesta se implineste un sfert de veac de când profesorul preda in cadrul Scolii Generale „Mihai Viteazul“ din Craiova. De-a lungul timpului, a modelat cu rabdare personalitatea a zeci de elevi, dar nu crede ca lucrul acesta ar fi iesit din comun. „Sunt unul dintre miile de truditori anonimi pe ogorul scolii, care a sadit constiinte, a faurit caractere si a innobilat suflete“, a spus Gheorghe Draghici. Si, desi tocmai ce a trecut de 60 de ani, nu se simte obosit si afirma ca de-abia a asteptat inceperea anului scolar spre a se intoarce la catedra, acolo unde se simte cel mai bine. „Ma simt foarte tânar, nu resimt oboseala, de parca as retrai o a doua tinerete“, a afirmat profesorul. Si-a pus viata in versuri De fapt, entuziasmul craioveanului se datoreaza si recentei sale pasiuni. Gheorghe Draghici a inceput sa scrie anul acesta, in luna aprilie, in timpul vacantei de Pasti. Asculta muzica populara la radio si un vers - „Ce viata grea am avut!“ - l-a inspirat sa se apuce de scris. Curios este ca pâna atunci nici nu-i trecuse prin cap sa scrie. „Nu-mi mai amintesc cum se numea cântecul, nici cine il cânta, dar stiu ca de atunci, nici eu nu stiu clar de ce, am gasit inspiratie pentru a face versuri. Pâna atunci nu mai scrisesem versuri. Am avut doar câteva articole publicate in ziarele locale, dar care aveau legatura cu activitatea mea pedagogica“, a spus profesorul. A inceput cu câte