- Diverse - nr. 183 / 18 Septembrie, 2006 SCRIITORUL DE LANGA NOI Pe Mihai Sin l-am avut nu doar coleg de redactie, la Vatra, din 1983, ci si coleg de birou. Birou e un fel de a zice unei incaperi de 3x6, in care erau ingramadite, la propriu si la figurat, doua mese/birou, doua biblioteci, un cuier, o soba de teracota, un spatiu in care de-abia te puteai misca, in buricul orasului, pe strada Primariei nr.1. Geamul nostru dadea spre curtea interioara, o curte sufocata de tot felul de arbori ornamentali si pomi fructiferi, dar de unde se vedea si sala de mese a unui local "de incinta", in care "se impingea la tava" cu elan muncitoresc, pentru o mancare calda si ieftina. Nu stiu cine m-a "repartizat" acolo sau daca a fost o optiune personala, locuri libere mai fiind si in celelalte birouri. Oricum, de Mihai Sin m-am simtit de la inceput si cel mai mult atasat, odata cu disparitia lui Romulus Guga, in locul caruia ar fi meritat cu prisosinta sa se instaleze ca redactor-sef al unei publicatii la infiintarea careia a pus umarul in anii de inceput ai deceniului al optulea. Dar, cu toate ca Dan Culcer se si vedea redactor-sef de drept, inca inainte de a se raci trupul lui Romulus Guga, Partidul unic a decis ca si castigator pe al treilea "candidat", Cornel Moraru, care nici nu visa la o astfel de onoare. Am prins ani frumosi in redactia Vetrei in acea perioada, cand, dincolo de inevitabile "frecusuri", redactia functiona ca o echipa, faceam front comun in jurul unor idei, actiuni. Poate c-au fost ultimii ani de boema literara la Targu-Mures, care antrena nu doar pe redactorii Vetrei, ci si pe ceilalti scriitori mureseni, mai tineri sau mai trecuti prin viata. Erau anii in care toata lumea se putea vedea cu toata lumea, in care nu prea existau "incompatibilitati", in care incapeam cu totii la aceeasi masa, oricat de mica era si oricat de putine scaune erau libere. Mihai Sin