1 ianurie 2007 e deja marcata cu rosu, ca o zi a Fagaduintei.
Politicienii au evocat adesea momentul aderarii la Ue, si multi au multe reverii. O lume se deschide in fata romanilor. O lume intreaga si nu prea. Unele tari din Uniune discuta posibilitatea sa primeasca forta de munca din tarile care vor adera la 1 ianuarie 2007. In Spania, unde romanul e deja la munca de jos, decizia a venit usor. Tarii, cat mai multi capsunari! Forta lor economica e mai mare decat cea a mineritului romanesc. Si Finlanda s-a decis. Romanii pot munci in Laponia. Insa ce ar putea face acolo? Sa mulga reni? Sa dea la zapada?
Marea dezamagire este Marea Britanie. Aici s-a depasit bariera celor mai pesimiste prognoze in privinta migratiei dupa valul tarilor aderate in 2004. In Anglia au intrat si n-au mai iesit peste 400 de mii de oameni, unii muncesc cu acte in regula, altii ingroasa economia subterana, pana mai ieri ca si inexistenta. Straini care n-au gasit de lucru fac cozi la institutiile de caritate. Iau fata saracilor locali, putini, dar mai indreptatiti la compasiunea conationalilor. Ghinionisti, cei fara lucru tind sa se simta discriminati, persecutati. Ceea ce, considera sociologii si politicienii britanici, reprezinta o amenintare serioasa la adresa stabilitatii sociale. Experienta cu valul intai al aderarii ii face pe britanici sa fie reticenti fata de valul al doilea.
Occidentul are nevoie de forta de munca a noilor aderati, altfel sistemul de pensii si constructia sociala din multe tari europene s-ar altera sau ar trebui complet reformate. Speranta de viata si stagnarea demografica au facut ca numarul celor activi sa scada in detrimentul pensionarilor. Asa se face ca, acum, romanii isi gasesc cu milioanele de munca in tarile europene. Lucrurile nu vor arata altfel dupa 2007. S-ar spune ca migratia va creste, desi Irlanda sau Anglia vor accepta doar o migra
