- Diverse - nr. 183 / 18 Septembrie, 2006 "Pastor peste metafore" Prin aceasta noua carte, a lui Razvan Ducan, intitulata "Multumesc albastru", descoperim, decupand o suma de sensuri, acea facultate poetica de a stabili o relatie prin imagini, prin componenta doar aparent ironica in succesiunea semnificatiilor, cu precadere in poemul "Scaunul gol": "Pe Eugen Ionescu / l-ai ajutat sa scrie piesa de teatru «Scaunele», / Pe Marin Sorescu l-ai inspirat / Sa adune/ intr-o poezie / toate scaunele / si sa le citeasca versuri, / La mine, Doamne, / Ai tras in ultima clipa de volan, / sa moara / doar scaunul gol, / din dreapta scaunului / din care sofam". Alteori domina acel patos specific al identificarii prin "maturizarea tensiunii": "Stii, poete, mi-a vorbit intr-o noapte acesta / cearceafurile de spital nu ies niciodata la pensie, / Ele nu se bucura de batranete si nepoti. Din campul muncii trec direct in moarte. / E ca o liniste refuzata, / e ca o odihna binemeritata / trecuta la index. / Cearceaful ardea sub mine! / Eu faceam parte din moartea sa". ("Am subtiat cu un accident…"). Dainuie in poezia lui Razvan Ducan din cartea "Multumesc albastru" si acel climat reflexiv pentru adecvarea metaforei la spontaneitatea poetica in conditii extreme, asa cum reiese si din poemul "Printr-un mic geam de spital": "Printr-un mic geam de spital / vad afara / copacul unei toamne aurii. / De fapt il vad pe Dumnezeu / in alte haine. / Dumnezeu in alte haine / se uita cu ochi / de frunze coapte / printr-un mic geam, / inauntru, in spital, / si ma vede pe mine / intins in pat, / in vena cu o perfuzie coborata din cer. / De fapt, se vede pe sine in alte haine. / Si, totusi, / nu haina il face pe Dumnezeu, / desi Dumnezeu este si haina". Surprinde nota ludica a unor poeme, declansand provocarea creatoare a imaginatiei poetice: "Strig: Partieeee! / Si ma las cu indrazneala / de pe peretii sp