Este uimitor sa vezi cum in Romania anului 2006 o indicatie prezidentiala destul de suspecta prinde viata dupa citeva luni printr-o foarte inteligenta faultare a legii. Sa vedem insa cum s-a comis crima.
„Priviti cu multa atentie la agentii economici romani. Chemati-i si cereti-le sa se asocieze pentru a putea participa la marile licitatii care urmeaza. Dati o sansa constructorilor romani!“. Asta a zis presedintele Basescu in discursul ce a urmat investirii lui Radu Berceanu ca ministru al Transporturilor.
Era intr-o zi de marti, 13 iunie, dar se pare ca ghinionul asociat unei asemenea zile era plecat in concediu, pentru ca ce a urmat a fost noroc chior. Dupa exact trei luni, dorinta presedintelui devenea fapta: un consortiu format din firme romanesti cistiga licitatia pentru construirea autostrazii Bucuresti-Ploiesti.
E mai bine? E mai rau? Basescu ar zice ca e bine: de ce sa ne ia strainii banii? Altii ca e rau: ce-i cu protectionismul asta care poate faulta acquis-ul comunitar? Problema, gingasa fara doar si poate, risca sa ne arunce foarte usor in maniheism, dar mult mai important e raspunsul la o alta intrebare: cum s-a ajuns aici? De ce au cistigat romanii? A fost o competitie corecta sau unii au beneficiat de sprijinul discret, dar hotaritor, al autoritatii contractante?
Recapitulare: Ministerul Transporturilor a publicat anuntul de participare la licitatie, in care unul dintre criterii era experienta similara in constructia de autostrazi. Ulterior publicarii anuntului, autoritatea contractanta face o adaugire la acest criteriu: „sau sa fi turnat cel putin 700.000 de tone de mixtura asfaltica“.
Adaugirea, zic oficialii ministerului, a fost transmisa tuturor celor 26 de firme care au cumparat caietul de sarcini.
Ce spune legea, citat exact, articolul 39, alineat 1: „Autoritatea contractanta
