Spectaculoasa batalie a "dosarelor" a pus in surdina o alta tema obsedanta a vietii politice romanesti: alegerile anticipate.
Tema s-a vanturat inca din primul an al actualei legislaturi, atunci cand, la decizia presedintelui Traian Basescu, alianta Da a preluat sefia Executivului. Neputand intruni majoritatea parlamentara necesara, Ada a fost nevoita sa realizeze o coalitie heteroclita, din care doar dusmanii ireductibili ai dreptei democratice, Psd-ul si Prm-ul, erau exclusi. S-a ajuns astfel la acceptarea a ceea ce d-l Basescu a denumit "solutia imorala", adica a Pc-ului, partid "dubios", strecurat in Parlament, ca urmare a unor "mariaje de interes" cu alte grupari mai mari (Psd-ul). Nici Udmr-ul nu reprezenta o solutie fericita, stiut fiind ca multi romani, in special cei ardeleni, sunt sensibili la anume tendinte revizioniste ale minoritatii maghiare. O coalitie guvernamentala cu aceste partide parea, de la inceput, neperformanta, minand ambitiosul program ce l-a dus pe d-l Basescu la Presedintie si a dat Ada un procent electoral suficient de mare pentru a putea deveni prima forta a Parlamentului.
Ideea anticipatelor a lansat-o tot presedintele, care a intuit ca efectul psihologic al victoriei sale si argumentul tare al imposibilitatii realizarii programului de guvernare va permite Ada sa obtina un scor electoral superior celui din noiembrie 2004, scor ce ar fi putut sa-i asigure renuntarea la o coalitie mai larga. Ideea, acceptata initial de liderul Pnl, Calin Popescu-Tariceanu, a fost pana la urma respinsa de grupul din jurul acestuia, pe motivul ca, dupa alegeri, presedintele l-ar numi ca prim-ministru pe Theodor Stolojan, fostul sef al liberalilor si consilierul sau apropiat, fapt care ar fi dus la pierderea influentei respectivului grup asupra administratiei. Respingerea anticipatelor l-a obligat pe d-l Basescu sa vorbeasca de rolul "grupur
