Invatatoarea unui satuc din judetul Neamt urca in fiecare zi, pe jos, zece kilometri pana la scoala aflata la 1.100 de metri altitudine.
Catunul Barnad, din muntii Neamtului, este o asezare cu 25 de case, locuite de vreo suta de oameni, rupti de lume si cu necazuri nenumarate. Am poposit in catunul dintre munti pe 15 septembrie.
Aflasem ca scoala va incepe si aici doar pentru cativa copii, departe de fastul festivitatilor din marile orase. Am pornit cu masina din Piatra Neamt si dupa Cheile Bicazului am intrat pe un drum forestier, croit pe langa piscurile cheilor.
Masina a urcat zece kilometri prin serpentinele care se succedau una dupa alta, insa, cu doi kilometri inainte de catun am renuntat la motorizare, din cauza drumului impracticabil. Am urcat la pas printre creste de stinca semete, pana am dat cu ochii de o cladire mare, scoala satului, realizata anul trecut cu bani de la Banca Mondiala. Are centrala termina, termopane si instalatii sanitare moderne.
Scoala moderna pentru o mana de elevi
„Meritau si copiii nostri conditii mai bune pentru ca, pina in acest an, au invatat intr-o scoala improvizata, care a fost, cindva, casa unui gospodar al locului“, ne-a spus invatatoarea.
In curtea scolii asteptau vineri, cinci din cei sase copii care invata acolo, orele desfasurandu-se simultan pentru ca doi sunt de clasa a II-a, doi de-a III-a si unul de clasa a- IV-a. Dintr-un ARO, a coborat si invatatoarea din Barnad. Mariana Tepes-Onea are 28 de ani si de opt ani face naveta pe jos din Bicaz Chei, comuna de care apartine catunul.
Iarna se lupta cu troienele
Numai vineri a avut noroc pentru ca a adus-o finul sau cu masina. De obicei, evita drumul forestier pentru ca e mai lung si urca pret de vreo cinci km pe o poteca croita printre creste muntoase, traseul fiind repetat la sfirsitul orelor. A ajuns sa predea aici la sfatul mamei
