La mare pret in politica romaneasca este santajul. In lipsa argumentelor, practicarea unui santaj hard a devenit o obisnuinta. Reteta este urmatoarea: unele partide anunta niste revendicari imposibil de acceptat, pentru ca apoi sa ignore argumentele respingerii solicitarilor exagerate si sa considere refuzurile drept declaratii de razboi. Pasul urmator: o balacareala generala. Potentialul de santaj al partidelor mici a crescut pe masura ce se apropie momentul integrarii in Uniunea Europeana. Liderii acestora au devenit constienti ca dupa 1 ianuarie 2007 solicitarile lor deplasate nu mai au nici o sansa de indeplinire. Poate vor conta inca o perioada pentru Calin Popescu Tariceanu pana se convinge si premierul, daca vrea sa scape de pretentiile exagerate ale guralivilor, ca alta sansa in afara de anticipate nu-i, orice ar face. Pana atunci, Tariceanu este usor de santajat de catre liderii partidelor ce nu sunt deloc pregatite de intoarcerea la popor. De cand a devenit parte a actualei guvernari, PC santajeaza cu... iesirea de la guvernare. Ceva mai insistent in ultima vreme, de cand cu problemele de dosar ale lui Felix. Ultimele trasnai: suspendarea presedintelui si izolarea PD pe scena politica. Culmea este ca pentru asta au gasit si aliati de nadejde in tabara liberalilor. Marea problema a PC in ultima vreme este controlul averilor. Acelasi subiect este detestat profund si de UDMR. Liderii celor doua formatiuni nu doresc in ruptul capului infiintarea Agentiei de Integritate. Au primit scrisoare de la doi inalti oficiali europeni si au intors foaia cu scrisul in jos. Probabil ca nici daca le-ar scrie... George W. Bush sau regina Marii Britanii pe aceasta tema si tot nu i-ar interesa. Pentru evitarea controlului la facturi si conturi s-au agatat in coalitia anti-Macovei inclusiv PRM si PSD. UDMR mai santajeaza si pentru a obtine legea minoritatilor dupa cum doresc M