Uneori, mi se pare ca vin in republica de cuvinte dintr-o defuncta monarhie a verbelor. Alteori ma simt un republican al metaforei, ratacitor in regatul poeziei. Deseori, ma simt un proletar al silabelor descendent dintr-o spita nobila, daca nu cumva un cavaler al epitetului cu origine muncitoreasca.

Sunt un amestec de firi ca o ingemanare de ape intr-o delta, iar ratiunea de a fi este, de asemenea, un amalgam de termeni si enunturi.

Jocul de glezne al picioarelor metrice din poemele mele sprintare m-ajuta sa-mbatranesc alene. Nestirea in care navalesc personajele in care m-am turnat, in epica mea ma tin mereu de veghe la capatul randului, polog de cerneala croit cu stiloul peste otava alba a filei careia ma spovedesc.

Asemenea taranilor ce-au pus stapanire pe infinitatea jindului de tarana, silind-o sa suporte ofensiva sevelor, ma dedau muncii pe ogorul de mucava, ajutandu-l sa accepte atacul clorofilei albastre.

Dincolo de aceste astenii de toamna vreau sa cred ca praful si pulberea cartuselor acestei rubrici vor continua sa delecteze (si sa-nspaimante), sa informeze (si sa repare) in masa de cititori (si aratati cu penita) din evul in care convietuim… supravietuind! Uneori, mi se pare ca vin in republica de cuvinte dintr-o defuncta monarhie a verbelor. Alteori ma simt un republican al metaforei, ratacitor in regatul poeziei. Deseori, ma simt un proletar al silabelor descendent dintr-o spita nobila, daca nu cumva un cavaler al epitetului cu origine muncitoreasca.

Sunt un amestec de firi ca o ingemanare de ape intr-o delta, iar ratiunea de a fi este, de asemenea, un amalgam de termeni si enunturi.

Jocul de glezne al picioarelor metrice din poemele mele sprintare m-ajuta sa-mbatranesc alene. Nestirea in care navalesc personajele in care m-am turnat, in epica mea ma tin mereu de veghe la capatul randului, polog de cerneala croit cu stilou