NE-AM INVATAT CU IDEEA ca numai patronul e indreptatit la ultimul cuvant sa spuna te angajez sau nu te vreau. La New York, am cunoscut si romani care isi alegeau ei patronii. Nu mergeau pana intr-acolo incat sa le ceara CV-ul sau sa-i convoace la un interviu, insa le discutau foarte amanuntit firea, puterea de intelegere, sansele de a tine afacerea vreme indelungata. In tara, indurau marlania unui sef ca pe o fatalitate a contractului de munca, dar in America se contaminau repede de la climatul general, dominat de liberul arbitru, si indrazneau un punct de vedere demn asupra relatiilor la locul de lucru.
IN SPITAL, tarziu dupa miezul noptii, pe coridorul unde se plimbau ceasuri de-a randul insomniacii si bolnavii, care se regaseau sufleteste miscandu-se, un ins cu o fata cadaverica a venit drept spre mine, cu bratele deschise, ca si cum ma cautase vreme indelungata si in sfarsit ma gasise. "Omule - mi-a zis el - o sa traiesc!" Cu cateva minute in urma aflase ca infectia de la rinichi incepea sa cedeze, ca avea sanse reale sa se faca bine si isi manifesta bucuria imbratisandu-l pe primul strain care-i iesea in cale. Mi-am amintit de intamplare zilele trecute cand un domn, pe care-l stiam cu familie mare si tot timpul inglodat in datorii, m-a coplesit cu efuziunile sale, desi la drept vorbind prea apropiati nu fuseseram niciodata. "Tudore - mi-a soptit transpirat de fericire, dar atent sa nu participe la bucuria secretului pe care mi-l concesiona prea multa lume si sa o dilueze - Tudore, gata, am scapat de saracie!" Parca ar fi spus: Tudore, o sa traiesc, mi s-a dat o sansa!
AM DISCUTAT de mai multe ori la telefon cu o doamna sau, ma rog, cu o persoana a carei voce n-avea nimic din timbrul unui barbat, i-am spus de cateva ori apasat "sarut mana" si chiar "sa fiti iubita", ca sa descopar ca era un mascul paros cu glas de fetita sfioasa. Nu m-a intrebat nici
