"Cosmin Guşă îl acţionează în judecată pe Corneliu Vadim Tudor, cu ajutorul avocatului Victor Ponta". Asta a fost ştirea care a ţinut capul de afiş al zilei de ieri. Plus ceva bălăcăreli la adresa primadonei Lavinia Şandru, care de când este însărcinată, şi-a găsit un nou hobby. Unii zic că a devenit mincinoasă, alţii că are imaginaţie bogată, alţii că are coşmaruri şi România este psihanalistul personal al divei. Din când în când ţara o ia la vale. Preşedintele face politică precum miticii noştri dragi prin crâşme de cartier. Coaliţia se destramă, şefi de partide se văd cu mari găuri în sistemul de apărare personal, dosarele securităţii scot la iveală tot mai multe nume intens mediatizate, persoane de foarte înalt rang, ca fiind informatori fideli ai securităţii. Dacă unul nu dădea o notă informativă săptămânal, rămânea fără bănuţii atât de doriţi. Aşa că, plini de sârg şi zel, scriau frumos poveşti pentru ei, fapte de groază pentru alţii. Acum fac acelaşi lucru, puţin mai elegant, că doar ne apropiem de Europa. Se adevereşte. Avem într-adevăr o democraţie originală. Am avut şi un oracol cu gură aurită. Marja de 20 de ani dată în ’89 de Silviu Brucan ca fiind pragul minim în care românii vor începe să se trezească, se apropie de termen. Omul a fost înjurat, hulit, dar nu s-a dezis de ceea ce ştia. Doar văzuse pe holurile televiziunii adunătura pe care o ştia şi atunci. "Arată-mi cu cine te-n-soţeşti ca să-ţi spun cine eşti"…şi omul ca bun român ce era, ne-a spus. Bun român. O sintagmă aproape fără acoperire în ultimul timp. A fi bun nu comportă mare lucru. Dar a fi bun, referitor la ţara ta, înseamnă să ai ceva care să te inspire. Politicienii în nici un caz nu sunt acel ceva trebuincios. Nici măcar imnul de stat nu reuşeşte să stârnească valurile de patriotism necesare. Din cele 44 de versuri, răsar mame văduvite, despotism şi jug, ba chiar ni se spune că "N-a