Febra deconspirarii a impresionat putin populatia. Rezultatele unui sondaj recent sunt descurajatoare pentru campionii demascarii turnatorilor. In primul rand, increderea in CNSAS este scazuta, 77% dintre respondenti apreciind ca activitatea Colegiului este influentata politic.
Pentru aceasta situatie, vinovat este chiar CNSAS, ale carui decizii oscilante nu au facut decat sa-i macine credibilitatea, dar si partidele politice, mai ales ca doua dintre acestea, PC si PRM, au folosit insultele si amenintarile la adresa acestei institutii. O intrebare si mai importanta se ridica in ceea ce priveste capacitatea omului de rand de a reactiona la dezvaluirile sordide din kilometrii de volume ai "Memoriilor" Securitatii.
In continuare o vedem pe Mona Musca in topul increderii in politicieni, cu 33%, impartind ex aequo cu Mircea Geoana locul 4. Dupa dezvaluirile legate de colaborarea sa cu Securitatea, increderea in Musca a scazut cu numai 13 procente. Se pare ca romanul este iertator si milostiv, virtuti cu care s-a mandrit de cand lumea. Mai ales ca turnatorii demascati beneficiaza si de circumstante atenuante.
Astfel, doar 37% dintre romani cred ca este grav faptul ca unii au turnat cetateni straini la Securitate, iar numai 36% cred ca interesul sigurantei nationale nu-i justifica pe sicofantii mioritici. In schimb, ne indignam in proportie de 92% fata de cei care au primit bani pentru delatiunile comise. In concluzie, romanii iarta. Chiar si in contul celor care au fost victime.
Gabriel Liiceanu, cel pe care dosariada l-a facut sa reintre in prim-planul vietii publice, spunea inca din 1990 ca nu putem ierta in numele celor care au suferit, ci doar in nume propriu. Superbia iertarii este ingaduita doar victimei fata de calau, nu si celor care au asistat la executie. In aceasta chestiune cred ca e cazul sa renuntam la induiosarea tipic rasariteana pen
