Am fost recent in Calarasi, la invitatia unui prieten care colaboreaza cu radioul local. Cum insa sunt convins ca realitatea de acolo se regaseste si in alte localitati din tara, as prefera sa ne raportam la un Calarasi generic, prin care identificam probabil multe alte orase aflate in situatii similare.
Calarasi este un oras micut, cu multe investitii importante. Nu voi da nume, dar mentionez aici pe cele mai mari dintre ele dupa sectorul de activitate: o fabrica de sticla securizata (investitie frantuzeasca de tip greenfield - pe loc gol), o investitie ruseasca in metalurgie, o investitie italieneasca in industria de celuloza si hartie, un combinat important de prefabricate, o fabrica de mezeluri cunoscuta, o fabrica de prelucrarea lemnului, o fabrica de zahar, cateva fabrici de textile. La populatia redusa a orasului, acestea ar trebui sa fie mai mult decat suficiente pentru cresterea sustinuta a nivelului de trai. Daca mai punem la socoteala si apropierea relativa de Bucuresti (112 km) si faptul ca este port la Dunare, am putea sa credem ca este un oras in plina expansiune.
Insa acest oras este din pacate insuficient dezvoltat; investitiile publice par a se rezuma la o catedrala frumos luminata, cateva blocuri ANL si cativa kilometri de retea de apa si gaze, iar puterea de cumparare a populatiei este atat de redusa, incat singurul supermarket din oras care face parte dintr-un lant international se inscrie in categoria celor pentru cumparatorii cu venituri modeste.
Unii dintre investitori au bunavointa, ofera conditii de lucru decente si chiar sprijina comunitatea, intr-un fel sau altul. Dar impactul cumulat al acestor investitii asupra dezvoltarii locale este foarte redus. Orasul arata trist, centrul arata precum o periferie, in timp ce in periferii mai bine nu te duci deloc, spitalul arata dezolant, oamenii nu au bani, nu sunt alternative pentr