In urma cu o saptamâna (sau poate doua), am primit un mesaj electronic de la o cititoare care dorea sa stie parerea mea despre restaurantul Picadilly, aparut recent in peisajul craiovean. Desi banuiam ca e posibil sa fie vorba despre cineva care are un „interes“ pentru localul cu pricina, ieri am dat curs „invitatiei“, sigura ca nu au cum sa ma deconspire cei de acolo. Zis si facut. Ajung la destinatie, inainte de ora 12.00 (aveam sa aflu mai târziu ca aceasta este ora la care se deschide restaurantul), si iau loc la una dintre mesele de pe terasa. Cum ospatarii nu ajunsesera inca, dar imi exprimasem dorinta de mânca, o doamna amabila (era patroana restaurantului!) m-a intrebat daca accept sa fiu servita „neprofesional“, ca doar nu o sa ma lase „sa plec nemâncata“, mai ales ca bucatarul semnase deja condica. Am acceptat, incântata de serviabilitatea afisata si de ideea ca nu o sa fiu nevoita sa plec in alta parte (eram destul de presata de timp). Mi se aduce meniul, analizez, deliberez cu greu si comand ceva (mai exact un rulou pomodoro funghi - rulou de piept de pui cu sos de rosii si ciuperci si o portie de cartofi gratinati). Ma inarmez cu rabdare, gândindu-ma ca va fi ciudat sa analizez comportamentul ospatarului... in lipsa. Intre timp insa, a aparut si ospatarul, care s-a schimbat in timp util pentru a-mi aduce mâncarea fierbinte. Terasa arata foarte bine. Nu e „de vina“ mobilierul (frumos de altfel, o combinatie de lemn si piele, maro si galben), ci copertinele sub care sunt asezate câte trei mese, ceva ce n-am mai vazut pâna acum la vreo terasa din Craiova, adepte ale umbrelutelor mai mult sau mai putin „publicitare“. Curiozitatea m-a impins si inauntru, sa vad daca mobilierul arata la fel. Nu, inauntru predomina alb si negru, combinatie clasica, dar incântatoare si când vine vorba de mobilier. Mâncarea este excelenta, servita direct in vasul in care a fost p