A picat in mijlocul unui razboi surd care, nici pe departe, nu era al lui. Plecase din casa parintilor pentru a munci ca sa-si asigure bucata de paine de zi cu zi. Numai ca o racheta aruncata in lupta de la granita israeliano-libaneza a cazut chiar pe fabrica in care sirianul Ahmad Anjak (22 ani) muncea de ceva timp. Proiectilul a facut praf toata cladirea, dar, cel mai important, a rapus vietile a zeci de muncitori, printre care si pe cea a tanarului Ahmad. Tatal lui a primit vestea in Romania, tara care l-a adoptat acum 12 ani. Un mesager i-a spus ca fiul lui a murit, sfartecat in urma deflagratiei unei bombe.
“Mi-am pierdut copilul in razboiul din Liban”, isi incepe Mahmoud trista poveste pe care, daca inima l-ar lasa, ar da-o uitarii. Sirianul a venit in Romania in 1994, dupa ce s-a despartit de sotia lui, sa-si faca un rost in viata, ca multi alti compatrioti de-ai sai. Acasa, in Siria, a lasat doua fete si patru baieti. Aici a luat totul de la capat. A cunoscut-o pe Carmen, cu care, din 1996, formeaza un cuplu si alaturi de care a inceput o mica afacere cu tricotaje, dar niciodata nu s-a indepartat de copiii sai, aflati la mii de kilometri distanta. Barbatul, coplesit de necazul care l-a lovit, se asaza pe un fotoliu si isi pregateste cu migala narghileaua. Trage cu nesat cateva fumuri, dupa care se ridica brusc si scoate dintr-un dulap cateva albume cu fotografii. Sunt amintiri din Siria imortalizate pe coli lucioase de hartie. Mahmoud se opreste asupra unei fotografii in care apare fiul sau, Ahmad si, pentru cateva minute, ramane cu privirea pierduta undeva departe.
Fiul a fost decapitat in urma deflagratiei Vestea despre nenorocirea care i-a lovit familia a primit-o la cateva zile dupa ce la granita israeliano-libaneza s-a declansat iadul pe Pamant. “A venit cineva la mine si mi-a dat cumplita veste. Fiul meu, Ahmad, pe care-l stiam plecat la
