Cum sa-ti spun eu tie... (desigur, Ics sau Igrec, pentru c-asa te cheama, dar nu despre asta voiam eu sa...) am vazut la televizor o fata care aceasta fata este o fata, care, pentru ca are o viata tumultuoasa (ea insasi fiind o fiinta paradigmatic-tumultuoasa), deci, pentru ca are o viata tumultuoasa, spuneam, a scris si o carte ca sa. Chestie care ne umple de respect, actul scrisului unei carti fiind ceva care transcende, evident. Aceasta fata, care este o fata care scrie, a venit la televizorul, adica in acest spatiu foarte public, de-a cerut pamant si apa si atentie din partea noastra, a curiosilor telespectatori, care, nu-i asa, simt nevoia sa-si bage nasul. Asa am aflat ca povestea ei cu Mutu. Asa am aflat ca o sora sau nu-stiu-cum, care, ei bine, da, vrea sa-si pastreze anonimatul.
Asa am aflat ca aceasta fata este o fata care este sincera. Este o fata care, intitulandu-se "o binecunoscuta ziarista", vorbeste, clinc-clinc, despre unul dintre personajele din cartea ei pe care tocmai a scris-o si care, cum spuneam, tocmai transcende acum. Aceasta fata este o fata care este o fata frenetica. Moderatoarea este si ea o fata care este o fata care nu este decat o fata. "Asteptam cartea pe tarabe", a spus fata si bine a spus, deoarece cartea, ca si legatura de marar, se gaseste, asta stie toata lumea, nu are rost s-o reiteram si noi acum, pe tarabe. De fapt, tarabele, chiar acest scop il au. Pentru asta sunt facute tarabele. Ca sa tina pe ele dulcea greutate a cartii, si mai ales a cartii celeilalte fete care este o fata care scrie carti, ea fiind, de altfel, si o binecunoscuta ziarista care cu Mutu.
Au vorbit foarte mult aceste fete, care sunt niste fete foarte fete si nici o fata nu poate fi mai fata decat aceste fete. De exemplu, aceasta fata care este o fata care scrie carti a zis ca vrea sa se-apuce serios de muzica. Serios? Fata, dar de ce? Fata, pent
