Istoria contemporană a scos în faţă nu de puţine ori oameni care au avut de suferit de pe urma persecuţiei securităţii regimului comunist. Mulţi din aceştia au reuşit să depăşească angoasele şi coşmarurile legate de perioada de urmărire şi de supliciu şi astăzi sunt oameni normali, aşezaţi, care nu mai privesc în jur cu teamă.

Alţii, puţini la număr, au rămas prinşi în trecut. Pe aceştia, cei din jur au început să îi considere cu timpul dacă nu nebuni, atunci cel puţin "dereglaţi", în pofida faptului că de cele mai multe ori nu ştiu nimic de trecutul lor. Un caz celebru de asemenea "dereglat "pe care trebuia să îl facem să tacă" cum ziceau cei din jurul lui, a fost cel al lui Csibi bacsi, un personaj din Târgu Mureş, care din cauză că nu ştia să tacă, a fost redus la tăcere. A "uitat" că nu a pus scara la pod atunci când a urcat. Iar când a vrut să coboare s-a prăbuşit în gol. Acest personaj s-a sfârşit prin anii '80, atunci când începea calvarul Letiţiei Grama, o pensionară din Solovăstru.

Secretarul PCR

Nu am ştiut de existenţa ei. Dar atunci când a aflat că suntem din Târgu Mureş, oraşul remarcabilului om politic Vereş, fostul prim secretar al PCR, ne-a chemat tainic la ea în curte. "În '84, când a plecat Vereş din ţară, securitatea mi-a adus pâine otrăvită, au vrut să mă omoare. Eram avocată atunci la Bucureşti, la Ceauşescu. Nu ştiu ce au avut cu mine, pentru ce m-au băgat în beciurile securităţii, dar au făcut-o. Eu nu am avut nici o legătură cu plecarea lui Vereş. M-au legat în lanţuri, uitaţi se vede încă urma lanţurilor pe încheietura mâinilor şi pe picioare. M-au bătut, m-au chinuit şi m-au iradiat. Uitaţi, carnea asta, excrescenţa asta de pe coapsă mi-a crescut în urma iradierii", ne-a spus tainic, la Letiţia Grama în timp ce culegea o floare şi se uita cu suspiciune în jur.

Rudă cu Dorin Florea

A aflat că suntem jurnalişti